Ştim că lactaţia vacilor se declanşează în urma fătării şi are ca scop menţinerea vieţii progeniturii până când viţelul este capabil să consume şi să digere în mod eficient furajele de origine vegetală. Practica standard în creşterea vacilor de lapte este separarea viţeilor de mamele lor fie imediat după fătare, fie în primele 6-12 ore de la fătare sau uneori chiar mai târziu, după câteva zile.
De ce separăm la naştere viţelul de mama lui?
Separarea viţeilor de mamele lor este soluţia cea mai la îndemâna crescătorului de a limita transmiterea unor boli infecţioase de la mamă la viţel, cum ar fi paratuberculoza, dar şi pentru alte motive tehnologice şi economice. Dintre raţiunile economice ale separării viţelului de mama sa, cea mai importantă este vânzarea unei cantităţi mai mari de lapte de la vacă, prin limitarea consumului de lapte a viţelului sau alăptarea acestuia cu substituent de lapte. Apoi, prin alăptarea artificială a viţelului se consideră că are loc o mai bună colostrare, există un mai bun control al consumului de lapte şi este stimulat consumul voluntar de furaje vegetale.
În ceea ce priveşte vaca, s-a observat că ejecţia laptelui este mai bună în timpul mulsului dacă viţelul nu este prezent, căldurile revin mai devreme dacă se elimină suptul şi se reduce suferinţa mamei prin îndepărtarea viţelului înainte de a se forma o legătură strânsă mamă-viţel.
Cum se întâmplă lucrurile în mod natural?
Observaţiile efectuate pe taurinele crescute liber arată că vacile fată viţelul într-un loc izolat, stau ascunse cu produsul timp de 2-10 zile, după care revin în cireadă împreună cu viţelul. Vacile de lapte din rasele moderne au încă acest instinct şi vor făta, în fermele comerciale, într-un spaţiu închis, izolat, dacă vor avea această opţiune. Acest comportament al vacilor protejează viţelul de prădători şi permite formarea legăturii mamă-viţel fără ca alţi membri ai cirezii să intervină. La vârsta de două săptămâni viţelul va fi lăsat temporar, pe timpul zilei, împreună cu alţi viţei, fiind supravegheaţi de una sau două vaci din cireadă. Viţelul va suge de la mama lui timp de câteva luni, devenind în mare măsură independent de lapte la vârsta de 6-8 luni, petrecând timpul separat şi socializând cu alţi viţei, dar menţinând o legătură strânsă cu mama lui. După înţărcare, masculii vor părăsi cireada pentru a se alătura unui grup de masculi şi femelele vor rămâne în cireada mamei unde vor mai suge de la aceasta ocazional, chiar şi după naşterea unui nou viţel.
Foto: ALEX TĂŞEDAN
CARE ESTE VARIANTA OPTIMĂ PENTRU BUNĂSTARE?
Societatea, şi chiar unii fermieri, consideră că separarea viţelului de mama lui la naştere are efecte negative asupra bunăstării atât a viţeilor, cât şi a vacilor mame. De aici se naşte întrebarea: Este oare fezabilă creşterea viţeilor cu mamele lor până la înţărcare?
În ultimii ani numeroase studii au explorat diferite tehnologii de creştere împreună a viţeilor cu mamele lor şi s-au examinat posibilele beneficii ale acestui sistem de creştere mai apropiat de cel natural, inclusiv posibilitatea exprimării comportamentelor naturale. Dacă aţi devenit curioşi, în următoarele articole vom descoperi împreună tehnologiile de creştere a viţeilor împreună cu mamele lor, precum şi avantajele şi dezavantajele acestora pentru fermier şi pentru animale.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/207 (ediţia 1-14 februarie 2018)
