Ingineria genetică este unul dintre cele mai controversate domenii ale ştiinţelor moderne. Impactul său asupra umanităţii tinde să concureze invenţia forţei nucleare. Dacă reversul monedei nu este la fel de periculos, aparent cel puţin, ca în cazul resursei care a revoluţionat conceptul de energie, iată că agricultura modernă începe să se bazeze tot mai mult pe ingineria genetică. Desigur, oamenii de ştiinţă îşi propun să folosească acest domeniu în scopuri pozitive, ca de exemplu salvarea climei, dar pericolul clar al unor intervenţii excesive în mersul naturii pentru creşterea profitabilităţii există.

Aşa cum se ştie, bovinele, dar şi ovinele sunt printre cei mai mari poluatori cu gaz metan. Gazul de seră format din cauza marilor ferme zootehnice reprezintă o ameninţare clară asupra mediului. Sărmanele rumegătoare au, prin structura lor biologică, această caracteristică. Procesul de fermentare care se întâmplă în stomacul lor „vegetarian” le determină să elimine gazul pe ambele direcţii biologic posibile. Pare o problemă neglijabilă, dar dacă ne gândim că o treime din cauzele marilor poluanţi de azi provine din agricultură, realizăm că este o problemă la care cercetarea este îndreptăţită să investească pentru a găsi soluţii.

TREI CĂI DE ABORDARE

Oamenii de ştiinţă au abordat problema poluării cu gaz metan pe trei direcţii, care toate au o componentă de inginerie genetică.

1. Prima este modificarea bacterilor care populează în mod natural stomacul animalelor şi care în combinaţie cu hrană contribuie la emisia de gaze.
2. O altă direcţie o reprezintă transformarea „regimului alimentar” al vacilor, concentrându-se pe extinderea hranei pe bază de porumb siloz.
3. Cea mai provocatoare şi totodată controversată cale de reducere a emisilor de gaz este selecţia artificială, adică o regândire în laborator a structurii anatomice interne a animalelor şi crearea de noi efective din înmulţirea acestor exemplare create în laborator. Desigur, principalul dezavantaj, dincolo de intervenţia în planul Lui Dumnezeu şi jocul de-a Creatorul, este timpul. Producţia de carne şi de lactate ar avea foarte mult de suferit prin impunerea celei din urmă metode. Iar investiţia fermierilor îşi va vedea roadele efective în foarte mult timp.

ELIMINAREA MICROORGANISMELOR INTESTINALE

Genetica modernă are potenţialul de a revoluţiona rapid tehnicile vechi de reproducere selectivă, în special prin „tăierea şi lipirea” genelor dorite în descendenţii bovinelor existente. Există deja vaci fără coarne modificate genetic, iar următorul pas ar putea fi chiar crearea de vaci „neutre” din punct de vedere al emisiilor de metan. Dar asta nu presupune neapărat intervenţia genetică asupra animalelor. O variantă ar fi ameliorarea speciilor de plante care intră în dieta vacilor, pentru a inhiba producţia de metan. Pe de altă parte, ar putea fi vizate doar acele microorganisme intestinale care favorizează acest proces iar o soluţie pe termen mai lung ar putea fi doar eliminarea anumitor microbi care sunt cauza principală a problemei.

Examinarea genetică a conţinutului intestinal al rumegătoarelor pentru identificarea principalilor „metanogeni” ar putea deschide apoi calea dezvoltării unor vaccinuri care să vizeze microorganismele producătoare de metan.

NEUTRALITATE CLIMATICĂ

Comunitatea ştiinţifică a venit recent cu o nouă teorie care ar putea schimba radical modul în care privim poluarea atmosferei terestre asociată rumegătoarelor. Myles Allen, profesor de ştiinţă a geosistemelor şi şef al Grupului pentru dinamica climei din cadrul Departamentului de Fizică al Universităţii Oxford din Marea Britanie, pretinde că de fapt animalele rumegătoare nu au un efect atât de mare asupra încălzirii globale. Potrivit acestuia, se impune o cuantificare corectă a emisiilor de la animale pentru a menţine agricultura pe o traiectorie de neutralitate climatică, aşa cum se doreşte.

NU DAŢI VINA PE VACI PENTRU SCHIMBĂRILE VREMII!

În timp ce Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) susţine că animalele sunt responsabile pentru 14,5% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră de natură antropogenă, din care 80% provin de la rumegătoare, în realitate, teoria lui Allen spune că aceste estimări sunt complet greşite, în condiţiile în care FAO utilizează o formulă pentru echivalarea impactului climatic al emisiilor de metan cu cel al dioxidului de carbon – prin unitatea cunoscută sub numele de „echivalent CO₂” – care este foarte înşelătoare.

Pentru că cele două gaze acţionează în mod diferit asupra temperaturii globale iar metanul (CH₄) se degradează în atmosferă relativ repede – are o perioadă de înjumătăţire de aproximativ zece ani – în timp ce dioxidul de carbon (CO₂) este cumulativ, rămânând în atmosferă sute de ani.

DIETĂ PE BAZĂ DE ALGE MARINE

Cum lumea nu pare să renunţe deocamdată la consumul de carne sau de produse rezultate din exploatarea animalelor rumegătoare, oamenii de ştiinţă caută să găsească alte soluţii pentru a reduce emisiile de gaz metan generate de acestea. Spre exemplu, cercetătorii de la Universitatea Davis din California au demonstrat printr-un studiu că bovinele care consumă alge, în amestec cu fân, produc mai puţine gaze cu efect de seră decât cele care sunt hrănite doar cu fân. Pentru asta s-a folosit o specie de alge roşii marine – Asparagopsis armata.

Pe parcursul unor experimente în care concentraţia de alge a diferit, cercetătorii americani au observat că vacile care au consumat cea mai mare cantitate de alge şi-au redus la jumătate emisiile de gaze. Şi chiar dacă la începutul experimentului au existat temeri că plantele marine ar putea da laptelui un gust sărat, şi o aromă de apă de mare sau de peşte, testarea în orb de către 25 de persoane a laptelui a arătat că gustul nu diferă deloc de cel al laptelui tradiţional.

MASCĂ PENTRU VACI?

Ştiaţi că râgâitul vacilor are un mai mare impact asupra mediului înconjurător decât toate maşinile cu combustie internă din întreaga lume? În viitor vacile ar putea fi silite să-şi acopere botul cu… o mască menită să absoarbă emanaţiile de gaze din nările şi gurile acestora. Despre tehnologia care ar putea salva lumea de poluare citiţi pe www.revista-ferma.ro,AICI!

un articol de
LIVIU GORDEA