Iată că nu toţi tinerii buni pleacă din ţară. Unii vor să rămână români şi, chiar mai mult, vor să rămână în satul lor, deşi au alternativă. Cam aşa se poate începe şi acestă poveste de viaţă. Întâmplarea a făcut ca anul trecut, când actualul inginer zootehnist de la Agroind Focşani, Cătălin Marius Petrea, avea programat un interviu de angajare în ferma la care lucrează acum, eu să fiu acolo. L-am reţinut uşor, deoarece e un tânăr înalt şi arătos. În plus, i-am descoperit şi un glas sfătos în spatele căruia se ascunde frumos un tânăr inteligent, care nu îşi caută cuvintele. Răspunde cu calm la întrebări, cumpănit, fără emoţii vizibile, ceea ce mă face să bănui un caracter puternic.
Nici o provocare din fermă nu l-a dat pe spate!
„Ideile le discutăm în echipă şi apoi le supunem atenţiei domnului director Azoiţei!”, mă asigură Cătălin.
În grajdul central, construit de Hoermann acum câţiva ani buni, muzica e la loc de cinste. Culmea e că pe fundal se auze bucata muzicală care îi este cel mai aproape fermierului Petrică Azoiţei, Balada lui Ciprian Porumbescu. Vacile mâncau liniştite, iar soarele de început de primăvară completa un tablou numai bun de înrămat. Ceea ce am şi făcut rapid. Apoi am aflat că la muls sunt 373 de vaci, cu o medie a producţiei ponderată, de 34 l/cap. Vaci care dau un lapte vrâncean, cutremurător de gustos. Am aflat asta imediat ce am fiert cei doi litri primiţi la plecarea din fermă. L-am întrebat pe Cătălin Marius Petrea ce fac cu viţeii şi mi-a reconfirmat că ei au un contract cu o firmă din Sibiu care îi preia la circa o lună de viaţă pentru a-i îngrăşa. Apoi am mers în grădiniţă, acolo unde tineretul este îngrijit cu responsabilitate. Am luat la pas toată curtea şi l-am lăsat pe tânăr să vorbească, deoarece se pricepe. Nu l-am mai cicălit cu întrebări, deoarece mă gândeam că voi urmări evoluţia sa cu interes. Aşa cum cu interes am fost în ferma de vaci de carne a fermierului Petrică Azoiţei. Acolo unde are păşune amenajată ca la carte. Irigată, supraînsămânţată şi parcelată. Mi-am propus să vizitez locul mai spre vară, eventual să filmez păşunea cu vacile în acţiune, cu o dronă meseriaşă. Aşa cum sunt şi aceşti oameni care produc mâncare premium la preţ de duzină. Să sperăm că va veni şi ziua în care cumpărătorul le va răsplăti efortul, altfel nedreptatea aceasta va face o mare pagubă în evoluţia agriculturii româneşti!
„VRÂNCEAN SUNT ŞI VRÂNCEAN VREAU SĂ RĂMÂN!”
Peste 10 ani, Cătălin Marius Petrea se vede tot în satul său, Balta Raţei, din Vrancea. Întăreşte cumva hotărârea cu sintagma „vrâncean sunt şi vrâncean vreau să rămân!”. Imediat, în mintea mea îşi face loc rapid povestea cu Vrâncioaia şi cei şapte flăcăi. Trebuie să recunosc că acest loc de ţară de unde se cutremură toată are ceva aparte. Cum aparte este şi angajatorul acestui tânăr inginer care împlinise deja aici un an şi trei zile, Petrică Azoiţei. Un om despre care am mai scris în revistă în două rânduri. Acum, când a venit vorba să-mi acorde un interviu video, Petrică Azoiţei a sărit ca ars. „Băi, ia-le interviu la ăştia tineri, că ei sunt viitorul!” Uite că aşa l-am reîntâlnit pe tânărul sfios, dar hotărât de acum un an, în postura de şef peste sectorul zootehnic al fermei.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/233 (ediţia 1-14 aprilie 2019)
