Autorii lucrării sunt Lucian Cernat, director general pentru politici comerciale al Comisiei Europene – Bruxelles, și Csilla Lakatos, economist la Banca Mondială din Washington.
România este mai puțin integrată în lanțurile de producție decât media europeană și asta explică în mare parte ponderea mai mică a comerțului transatlantic, se arată în studiul celor doi economiști. Valoarea totală a comerțului bilateral de bunuri și servicii dintre România și SUA se ridică la 3,2 miliarde de dolari, din care două miliarde reprezintă valoarea exporturilor și 1,2 miliarde, cea a importurilor. Așadar, SUA nu este un partener comercial la fel de important pentru România ca pentru restul Europei. În ultimii ani, exporturile transatlantice românești au reprezentat în jur de 10% din totalul exporturilor României în afara UE, cu mult sub media multor țări europene, care au practicat o proporție dublă de peste 20% a exporturilor lor către SUA, în totalul exporturilor extracomunitare.
Exporturile românești către SUA sunt concentrate în câteva sectoare cheie, cum ar fi utilaje, piese și echipamente de transport, produse chimice, produse metalice și industriale, acestea reprezentând mai mult de jumătate din totalul comerțului exterior al țării. România exportă mai mult servicii de afaceri, servicii din domeniul financiar-bancar și IT. În schimb, sectorul agricol și produsele agroalimentare sunt aproape inexistente în structura exporturilor românești către SUA, cu mult sub valoarea mediei în UE. Agricultura reprezintă doar 0,2% din total, adică 2,6 milioane de dolari. Deși, în ponderea economiei românești, agricultura asigură 10% din valoarea adăugată.
Impactul economic TTIP asupra României
Inițiativa creării unui spațiu economic comun Europa-SUA s-a ivit în anul 1960 ca opoziție la blocul URSS. Ideea a fost reluată în 1995, apoi în 2007. Abia în 2011 s-a creat un grup de lucru pentru dezbaterea propunerii. “Un spațiu comercial comun UE-SUA ar reprezenta un jucător cu greutate enormă în economia mondială: UE produce un sfert din PIB-ul global, iar America 21%. Cele două blocuri produc aproape jumătate din PIB-ul global, deși au 12% din populația planetei. Odată intrat în vigoare, TTIP ar adăuga creștere de 0,5% a PIB-ului european, adică 120 mld de euro”, spune Cristian Ghinea, directorul Centrului Român de Politici Europene. Acorsul ar duce și la o creștere a exporturilor de produse agro-alimentare românești cu 50%. Pe acest fond ar crește și PIB-ul României cu aproximativ 0,25% annual, începând din 2027, dată la care acordul ar fi pus în aplicare pe deplin. “În funcție de rata de schimb, în următorii 12 ani, creșterea în PIB ar însemna până la 500 de milioane de dolari anual. Balanța comercială cu SUA s-ar îmbunătăți, deoarece este estimată o creștere cu aproape 35% a exporturilor, comparativ cu o majorare a importurilor bilaterale cu doar 25%. Apreciez că 90% din beneficiile estimate ar decurge din eforturile de reducere a barierelor netarifare, eliminarea celor tarifare având o pondere relativ redusă în total”, a arătat Lucian Cernat.
Temeri legate de TTIP
De-a lungul timpului, s-a conturat o imagine greșită a acestui parteneriat. Dezbaterea a fost mereu bruiată de ideea că doar multinaționalele au de câștigat, speculație alimentată, spun specialiștii, de un curent anti-american. “America ar fi un fel de iad capitalist. (…) Adevărul e că TTIP se referă la barierele comerciale. Iar aceste bariere reprezintă o povară mai mare pentru firmele mici decât pentru marii producători. Un producător mic de brânzeturi din Europa, care e deja certificat, trebuie să treacă printr-un proces similar de certificare și în SUA”, spune Cristian Ghinea. Un sondaj al Comisiei Europene a idenficat 326 de bariere non-tarifare doar în sectorul agricol și alimentar. Prin semnarea acordului de liber schimb ar dispărea o parte din aceste bariere. De exemplu, americanii fierb vinul de Bordeaux de frica infecțiilor sau refuză stridiile europene pentru că standardul american testează apa în care cresc, pe când cel european testează stridiile.
O altă temere legată de parteneriatul transatlantic este clauza ISDS. Adică, în cazul unui conflict, statele și investitorii se pun de acord să apeleze la o curte de arbitraj. Curțile sunt formate dintr-un arbitru numit de investitor, unul numit de stat și un președinte agreat de ambele părți. Mecanismul este controversat pentru că se ridică problema suveranității naționale și a lipsei de încredere în justiția statelor care primesc investiții. Comisia Europeană a răspuns îngrijorării publice stabilind o serie de reguli noi. De exemplu, arbitrii să fie aleși dintr-o listă închisă de nume agreate de statele semnatare și să existe o Curte de Apel permanentă la care statele să poată apela deciziile arbitrilor.
CONSULTARE NAȚIONALA
„Peste 900 de firme mari și medii românești vor fi consultate în următoarea perioadă cu privire la dificultățile de acces pe piața americană sau cu privire la concurența prezentă sau potențială a produselor americane pe piața românească și europeană. Negocierile nu se opresc aici. Pe 16 octombrie va avea loc la București o conferință la nivel înalt dedicată TTIP”, spune europarlamentarul Sorin Moisă.
