Noile tehnologii schimbă paradigma în ferme și adâncesc conflictul între generațiile de fermieri: tinerii îmbrățișează inovațiile, înțelegând beneficiile lor în practică, în timp ce veteranii agriculturii sunt reticenți.

În trecut, „brazda” clasică (arătura) era simbolul muncii la câmp, iar lucrările tradiționale ale solului defineau fermierul român. Acum se face tranziția spre agricultura modernă, însă ea nu a venit doar cu utilaje performante, GPS-uri sau inputuri smart, ci și cu neînțelegeri și dispute între tânăra și vechea generație de fermieri cu privire la ceea ce înseamnă „să faci agricultură ca la carte”.

Pe fondul schimbărilor climatice din România, tehnologiile de prelucrare a solului cât mai prietenoase cu solul și cu mediul, care ajută la păstrarea apei și asigură o dezvoltare optimă a plantelor, reprezintă varianta cea mai sigură pentru reușita culturilor agricole.

Moștenirea brazdei clasice

Pentru mulți dintre părinții și bunicii noștri, pământul se lucra după reguli simple, transmise din tată în fiu:

• Arătură adâncă toamna, discuit primăvara, semănat după calendarul vechi și cât mai devreme posibil;
• Controlul buruienilor și fertilizarea făcute mai mult „după ochi” decât pe baze științifice;
• Tehnologii de întreținere a culturii bazate pe experiențe adunate direct din teren, nu din manuale sau cu ajutorul aplicațiilor.

Acest mod de lucru a avut succesul și limitele lui: recolte decente în anii buni, calamitate când natura nu ținea cu fermierul și oboseală excesivă din cauza muncii fizice și în lipsa uneltelor de lucru moderne.

Schimbarea pe care o vor tinerii

Noua generație îi contrazice adesea pe părinți și pe bunici, dar nu din orgoliu, ci pe baza unei documentări și cercetări continue, care presupune:

• Adoptarea tehnologiilor minim-till, folosind grubere, cultivatoare sau scarificatoare în locul arăturii grele;
• Utilaje dotate cu GPS și semănători de precizie care le permit să lucreze exact cât trebuie și unde trebuie;
• Fertilizarea bazată pe hărți agrochimice, nu doar pe observație vizuală;
• Monitorizarea plantelor și a solului cu senzori, drone sau aplicații online, urmată de luarea deciziilor interpretând date concrete.

De la brazda clasică la agricultura smart nu e întotdeauna o trecere lină. Dar tocmai din ciocnirea dintre generații se nasc cele mai valoroase idei și inovații.

Firește, terenul e cel care ”decide”, dar în spatele fiecărei recolte bune se află azi, poate mai mult ca oricând, un dialog între experiență și viitor, între răbdare și curajul de a încerca ceva nou.

Citește pe scurt povestea lui Carmen Georgiana Tălpău, tânăra care va moderniza ferma familiei!

un articol de CARMEN TĂLPĂU

Studentă, anul III, Facultatea de Agricultură – USAMV București