• la ieşirea din iarnă plantele îşi încep imediat creşterea vegetativă, beneficiind de rezervele de apă acumulate în sol pe timpul iernii, din precipitaţii şi topirea zăpezii;

• perioadă mai mare de timp pentru pregătirea terenului şi semănatului, faţă de primăvară (10 august – 20 septembrie);

• în majoritatea cazurilor, speciile furajere semănate toamna nu vor fi afectate de perioada de secetă din timpul verii, deoarece recoltarea acestora se realizează mult mai devreme de apariţia acestui fenomen;

• speciile semănate toamna, cum sunt borceagurile şi rapiţa furajeră, intră mult mai devreme în hrana animalelor ca furaje verzi, la ieşirea acestora din stabulaţie;

• culturile furajere semănate toamna sunt foarte eficiente, deoarece nu necesită lucrări speciale de combatere a buruienilor (gradul de îmburuienare este mai scăzut la culturile de toamnă), iar după recoltarea acestora se pot semăna, în cultură dublă sau succesivă, şi alte plante furajere, cum sunt: porumbul pentru siloz, porumbul pentru masă verde, sorgul, iarba de Sudan, meiul, culturi asociate (porumb soia, porumb bob) – prin semănatul direct sau printr-o singură lucrare de discuire;

• obţinerea, la plantele furajere perene (lucernă, trifoi roşu, pajişti semănate), de producţii ridicate, încă din primul an de vegetaţie;

• culturile furajere de toamnă pot asigura peste 70% din necesarul total de furaje suculente şi grosiere.

Condiţii pentru reuşita culturii

Pentru reuşita acestor culturi furajere de toamnă, se va ţine seama de următoarele condiţii:

• stabilirea structurii optime de specii, în funcţie de factorii pedoclimatici ai zonei în cauză;

• alegerea celui mai potrivit sortiment de soiuri, cu însuşiri ridicate privind rezistenţa la temperaturile scăzute din timpul iernii, la fenomenul de „descălţare” din primăvară şi la atacul unor boli specifice din perioada de iernare (exemplu: mucegaiul de zăpadă care afectează raigrasul aristat şi gramineele perene);

• semănatul în epoca optimă recomandată, astfel încât, până la intrarea în iarnă, plantele să posede o bună vigurozitate şi suficiente substanţe de rezervă, pentru a rezista la temperaturile scăzute;

• nu se recomandă semănatul de toamnă al plantelor furajere în zonele unde nu se asigură necesarul de umiditate (din precipitaţii sau irigare) şi cantitatea optimă de căldură (în funcţie de specie, între 800 şi 1000oC de la răsărirea plantelor şi până la intrarea în iarnă).
În tabel sunt prezentate, în sinteză, pe zone ecologice, principalele elemente de tehnologie pentru culturile furajere semănate la început de toamnă:

Structura culturilor furajere de toamnă pentru diferite zone agricole