Importanța leguminoaselor este majoră, deoarece ameliorează durabilitatea agriculturii și, totodată, asigură autonomia proteică a sistemelor alimentare.
În general, leguminoasele au trei calități esențiale:
– produc cele mai mari cantități de proteine, necesare în alimentația omului și a animalelor;
– fixează, pe cale biologică, cantități imense din azotul atmosferic;
– contribuie direct la aprovizionarea cu azot biologic a ecosistemelor agricole.
La nivel mondial, cantitatea estimată de azot total fixat este de cca 80 milioane tone, din care leguminoasele cultivate fixează 35 milioane tone iar pajiștile 45 milioane tone. Această cantitate de azot fixat este relativ scăzută, în condițiile în care, în structura actuală de culturi agricole, culturile de leguminoase ocupă cca 10 la sută din suprafața arabilă a Terrei. Dacă suprafața de leguminoase s-ar dubla, necesarul de îngrășăminte chimice cu azot s-ar reduce cu cel puțin 50 la sută iar costurile de producție ar scădea cu cel puțin 30 la sută.
În Europa, în ultimii 30 de ani, ca urmare a importului masiv de „proteină vegetală”, au scăzut drastic suprafețele cultivate cu leguminoase, cu cel puțin 30-40%.
Sistemele furajere, în orice zonă a lumii, sunt considerate cele mai eficiente ecosisteme agricole, ca urmare a structurilor de culturi furajere ce intră în componența acestora; dintre acestea, leguminoasele cultivate în rotație asigură peste 40% din necesarul de azot pentru întregul sistem.
Pe larg despre sistemul furajer din România aflați din revista Ferma nr. 19/202 (ediția 1-14 noiembrie)
Un articol semnat de NICOLAE DRAGOMIR
