Formularea corectă a dietei și gestionarea nutrițională în perioada de tranziție sunt factori cheie pentru productivitatea și longevitatea scroafelor hiperprolifice din fermele comerciale actuale.

În sistemele de producție intensive actuale, efectivele de scroafe hiperprolifice contribuie cu o productivitate crescută, în special în privința numărului de purcei înțărcați per scroafă pe an.

Este bine cunoscut faptul că ameliorarea genetică a suinelor a condus la obținerea unor cuiburi mai mari, dar și la o serie de probleme, mai ales în ultima perioadă a gestației și în primele zile de după fătare, perioadă numită și peripartum sau de tranziție.

Dintre cele mai relevante amintim: fluxul sanguin uterin redus per purcel, dimensiuni mai mici ale purceilor și ale placentei, durate mai îndelungate ale fătărilor și creșterea numărului de purcei fătați morți.

Nevoi nutriționale speciale în perioada de tranziție

Pe de altă parte, tot în ultimii ani, s-au înregistrat progrese relevante în privința strategiilor nutriționale și a utilizării aditivilor furajeri, cu impact asupra gestației și lactației. Cu toate acestea, s-a acordat puțină atenție așa-numitei perioade de tranziție (cele 5-7 zile anterioare fătării și primelor 2 zile de după).

Evită greșelile la inseminarea artificială a scroafelor

Stresul fătării

Este important de reamintit faptul că fătarea este un eveniment deosebit de stresant atât pentru scroafă, cât și pentru purceii ei. Astfel, pentru scroafă, fătarea sau parturiția implică schimbări hormonale dramatice și un necesar energetic extrem de ridicat.

În schimb, pentru purcel, este vorba despre supraviețuirea unui proces de fătare cu o durată din ce în ce mai îndelungată. Ca atare, această perioadă trebuie abordată de către fermier atât din perspectivă comportamentală, cât și endocrină.

În acest context, ar trebui luate în considerare câteva aspecte importante ale nutriției scroafelor în perioada peripartum, după cum urmează.

1. Susținerea producției de colostru

Studiile demonstrează că aproximativ 30% dintre scroafe produc insuficient colostru pentru purceii lor. Acesta începe să fie secretat în ultima lună de gestație, dar, cu precădere, în ultima săptămână dinaintea fătării, în special prin mobilizarea grăsimii corporale.

Pe de altă parte, în timpul gestației târzii, metabolismul scroafei se modifică pentru a conserva glucoza necesară dezvoltării fetușilor, dar și ca rezervă pentru lactația viitoare. Prin urmare, o tranziție metabolică lină de la starea de gestație la cea de lactație este esențială pentru performanțele optime ale viitoarei mame.

Atât producția de colostru, cât și calitatea nutrițională a acestuia sunt influențate de condiția corporală a scroafei și de strategia de furajare din această perioadă de tranziție. Volume mai mari de colostru, dar și o calitate superioară a acestuia se regăsesc la scroafele cu condiție corporală moderată (grosime a grăsimii dorsale de 17 până la 23 mm).

De aici și recomandarea de suplimentare a rației cu grăsimi pentru a determina creșterea conținutului de lipide din colostru și a concentrației de lactoză.

2. Reducerea constipației, duratei fătării și a mortalității

Asigurarea nutrienților potriviți scroafei și fetușilor acesteia pe toată durata gestației influențează direct dezvoltarea placentei, creșterea fetală, fluxul sanguin uterin și durata fătării. În plus, implementarea unei strategii nutriționale optime în perioada de tranziție, care vizează reducerea numărului de purcei fătați morți și îmbunătățirea vitalității purceilor, are efecte pozitive și asupra contracțiilor uterine (frecvența sau intensitatea), crescând aportul de nutrienți și/sau oxigen de la placentă la fetuși, furnizând energia necesară scroafei pentru a preveni oboseala și a evita constipația acesteia.

• Prin urmare, suplimentarea energetică a rației în perioada de tranziție ar trebui să satisfacă cerințele pentru întreținere, contracții, dezvoltarea fetală și mamară, precum și pentru producția de colostru și, ulterior, lapte.
• Pe lângă energie, fibrele alimentare joacă, de asemenea, un rol important în nutriția scroafelor în perioada de tranziție. Fibrele oferă o sursă de energie prelungită pentru bacteriile intestinale și ajută la prevenirea constipației. Conform unui studiu recent, suplimentarea fibrelor din rație în perioada de tranziție a redus prevalența constipației de la 46,3% la 17,6%, concluzionând și că scroafele constipate au avut durate ale fătării semnificativ prelungite, depășind 300 de minute. Aceste constatări subliniază importanța abordării constipației în perioada peripartum, deoarece fenomenul reprezintă un factor cheie ce contribuie la sindromul lipsei laptelui la scroafe, care conduce la rate ridicate ale mortalității pre-înțărcare la purcei.
• În fine, atunci când discutăm despre nutriția din faza de tranziție, este important să nu trecem cu vederea rolul calciului și al vitaminei D în acest proces. Pe de o parte, calciul este esențial pentru derularea normală a contracțiile musculare, inclusiv a celor uterine, pe când vitamina D este esențială pentru absorbția intestinală a calciului, influențând direct funcția contractilă. Prin urmare, suplimentarea adecvată de calciu și vitamina D, împreună cu un echilibru electrolitic adecvat, sunt cruciale pentru asigurarea unor condiții favorabile de desfășurare a fătării.

În concluzie, o atenție specială acordată nutriției în perioada de tranziție este esențială datorită naturii sale critice și a rolului decisiv în reușita fătării și, ulterior, a lactației.

SCHIMBĂRI HORMONALE DRAMATICE

Cu aproximativ două zile înainte de fătare, fetușii încep să sintetizeze cortizol, care declanșează procesul de fătare prin inducerea creșterii producției de hormoni steroizi ai scroafei. Această schimbare hormonală inițiază fătarea, contracțiile uterine expulzând purceii.

Cum spuneam, perioada fătării este solicitantă fizic pentru scroafă, chiar și în condiții normale. Odată cu declanșarea fătării, scroafa devine stresată, pe măsura creșterii nivelului de cortisol din sânge, ceea ce poate conduce la o fătare mai lentă, la creșterea numărului de purcei fătați morți și la o producție lactată redusă.