Şi chiar dacă nu am numi-o astfel, noua PAC, aşa cum se prefigurează ea, promite o abordare mai directă şi mai practică a problemelor legate de mediu şi schimbări climatice, susţinând în acelaşi timp nevoile active ale fermierilor europeni. Aceştia vor fi sprijiniţi pentru modele de producţie durabile şi li se vor oferi stimulente pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor climatice şi de mediu.
În acelaşi timp, protejarea biodiversităţii este una dintre sarcinile cheie ale noii arhitecturi verzi a pachetului de reformă a PAC post-2020. Obiectivul general este de a consolida un sector agricol european sustenabil şi mai competitiv.
Pentru prima dată în istoria PAC, plăţile directe vor fi limitate la 100.000 euro. Nu este însă clar dacă această plafonare se va aplica aşa cum şi-o doreşte Comisia Europeană sau va avea un caracter voluntar pentru fiecare stat membru. Indiferent care va fi rezultatul negocierilor de la Bruxelles, marii beneficiari ai acestei măsuri vor fi, cu siguranţă, fermierii mici şi mijlocii. Până la urmă, era de aşteptat să se întâmple astfel. Pe mine unul, cel puțin, nu m-a surprins cu nimic. Mi-a devenit clar încă de acum un an şi jumătate că România nu poate influenţa o decizie atât de importantă. Nu cu Daea ca ministru, care părea (şi chiar era) total depăşit de miza discuţiilor cu omologii săi în perioada în care se punea problema unor alianţe care să susţină interesele naţionale. Consider că Daea a fost veriga slabă pentru noi şi, dacă îmi aduc bine aminte, au existat destui fermieri mari care i-au „cântat în strună”. Desigur, au fost şi unii, la fel de importanţi, care au înţeles că noncombatul său nu va rămâne netaxat.
Acum, când în sfârşit se pune problema unei distribuţii mai echitabile a subvenţiilor, este rândul celor mici dar mulţi să demonstreze că locul lor este într-o Europă a şanselor egale. Nu de alta, dar criza sanitară şi economică pe care o traversăm în prezent poate oricând să se transforme într-o criză alimentară. Din păcate, noi românii trăim acest paradox, al abundenţei resurselor şi al dependenţei de importuri. Până când?
LIVIU GORDEA
Redactor Ferma Media Grup
E-mail: liviu.ferma@gmail.com
