În cazul soiurilor cu coacere timpurie, care au tendinţa de a produce o mare încărcătură de fructe, rărirea fructelor cu mult înaintea intrării în pârgă contribuie substanţial la creşterea dimensiunii fructelor şi la coacerea lor timpurie, precum şi la creşterea lăstarilor tineri şi a frunzei. Dacă rărirea întârzie mult, dimensiunea finală a fructului poate fi necorespunzătoare. Aceasta se întâmplă mai ales dacă vremea este secetoasă, atât în prima parte a perioadei de vegetaţie, cât şi în perioada recoltării.

Dacă legarea fructelor din anumite soiuri este moderată, iar căderea lor în luna iunie este destul de abundentă, rărirea se efectuează cât mai repede cu putinţă după cădere.

Cultivatorii trebuie să decidă dacă valorificarea fructelor mai mari la un preţ bun justifică aceste cheltuieli cu rărirea timpurie.

Lucrări de fertilizare şi de irigare

În funcţie de încărcătura cu fructe rămase după căderea fiziologică şi după rărirea acestora, se face fertilizarea fazială cu azot şi fertilizarea foliară, concomitent cu aplicarea tratamentelor chimice.

Irigarea plantaţiilor pe rod şi udarea celor nou înfiinţate se impune mai ales pentru speciile sâmburoase din zona de sud, cu atât mai mult cu cât, în această perioadă, seceta se resimte din plin. Irigarea se face prin inundare, crearea de brazde sau prin aspersiune.

Cantităţile de apă care se administrează la hectar variază în raport cu specia şi cu vârsta pomilor, respectiv 40-50 cm la pomii tineri şi 60-70 cm la pomii de rod. Normele de irigare variază între 400 şi 600 mc la hectar în livezile tinere şi 500-800 mc în cele pe rod, fracţionându-se în mai multe udări, care se aplică ţinând seama de fazele critice de dezvoltare a pomilor (legarea fructelor, creşterea maximă a fructelor şi a lăstarilor, formarea mugurilor de rod).

În anii cu ierni sărace în precipitaţii, se impune o udare de aprovizionare înainte de începerea vegetaţiei, care să asigure buna desfăşurare a primelor faze de vegetaţie.

Tratamente fitosanitare la avertizare

De asemenea, se continuă tratamentele fitosanitare la avertizare în plantaţiile tinere, în cele aflate pe rod şi în pepiniere. Acestea se opresc cu 10-14 zile înainte de recoltarea fructelor care ajung la maturitate în acest sezon.

Tratamentele cheie care se aplică în această perioadă se fac pentru a combate: la sămânţoase – măr, păr, gutui – rapănul, făinarea, focul bacterian şi insectele defoliatoare; la prun, viespea sâmburelui, viermele prunelor; la cais, ciuruirea bacteriană şi boala plumbului; la piersic, deformarea frunzelor şi Anarsia; la cireş şi la vişin, monilioza, afidele, viermele cireşelor; la coacăz, zmeur, mur şi la afin, bolile foliare, iar la căpşun, bolile foliare şi de fruct, sau monilioza.

Alte lucrări în luna iunie

În iunie va începe recoltarea, valorificarea şi consumul primelor fructe din livadă: căpşuni, cireşe, vişine şi chiar caise şi piersici, pentru soiurile cu coacere timpurie.

În plantaţiile mamă, furnizoare de ramuri altoi, se face controlul autenticităţii soiurilor şi a stării fitosanitare. Cu această ocazie se marchează şi se elimină impurităţile şi plantele netipice, impurităţile din câmpul I al pepinierelor şi din şcolile de seminţe, precum şi portaltoii neprinşi din câmpul II.

În stoloniere se combat manual buruienile şi se irigă. În plantaţiile tinere se continuă lucrările de formare a coroanelor, precum şi palisarea şi dirijarea lăstarilor, în cazul plantaţiilor cu sisteme de susţinere.

Recomandăm ca în continuare să se facă lucrări manuale şi mecanice pe rând şi între rânduri, să se cosească intervalele înierbate. Cositura se poate folosi ca mulci, fiind mai puţin indicată pentru furajarea animalelor.

PREGĂTIREA VIITOARELOR PRODUCŢII

– evaluarea producţiei de fructe cu recoltare de vară-toamnă la măr şi la păr;

– pregătirea spaţiilor de sortare, de pre-răcire şi de păstrare temporară a fructelor până la desfacere;

– începerea lucrărilor de eliberare şi de pregătire a terenului, în scopul înfiinţării de căpşunării în cultură de vară cu stoloni refrigeraţi spre sfârşitul lunii;

– în pepiniere se revăd planurile de altoire, de asigurare a ramurilor altoi, a materialului de legat, se pregătesc altoirile şi legătorile.

RĂRIREA FRUCTELOR LA CAIS ŞI LA PIERSIC

Pentru plantaţiile de cais şi de piersic, căderea fiziologică a fructelor este destul de abundentă în luna iunie, de aceea rărirea se efectuează cât mai repede cu putinţă după acest fenomen.

Pentru ambele specii pomicole, epoca optimă de rărire începe când fructele au diametrul de 7-10 mm (fruct de mărimea unei alune) şi se încheie înainte de întărirea sâmburelui.

În cazul piersicului, se recomandă să se lase 3-4 fructe pe ramura mixtă, 2-3 fructe pe ramura salbă şi 1-2 fructe pe ramura buchet, în aşa fel încât între fructe să rămână o distanţă de cel puţin 10-12 cm, pentru ca fiecare să se dezvolte până la o greutate de 120-150 g.

Atât piersicul, cât şi caisul, având mugurii grupaţi, în condiţii climatice normale, leagă foarte multe fructe. Pe măsură ce acestea cresc, sporeşte şi consumul de substanţe nutritive. Când fructele depăşesc mărimea unei alune, precum şi în fenofaza întăririi endocarpului, se produce căderea fiziologică a fructelor întârziate în creştere sau a celor cu poziţii nefavorabile. Unele soiuri prezintă o cădere fiziologică mai accentuată, se “autorăresc” şi necesită o intervenţie sumară pentru normarea recoltei.

Majoritatea soiurilor, însă, rămân supraîncărcate cu o cantitate de fructe de 2-3 ori mai mare decât rezerva de substanţe nutritive.