În cazul făinării (Uncinula necator), fermierii au un istoric îndelungat cu această boală, căreia îi cunosc foarte bine simptomatologia și momentele de risc, de aceea planul de prevenire și combatere reprezintă o practică agricolă obișnuită.

Chiar dacă a pătruns în Europa la finalul secolului XVIII, putregaiul negru (Guignardia bidwellii) s-a răspândit cu agresivitate în Europa Centrală și de Est (respectiv în România și Ungaria) abia după anul 2000, ca urmare a schimbărilor climatice, marcând începutul unei probleme curente.

Stânga – putregaiul negru (Guignardia bidwellii), dreapta – făinarea (Uncinula necator). Surse foto: arhiva internă Kwizda Agro Romania

PUTREGAIUL NEGRU: CUM SE MANIFESTĂ?

În funcție de presiunea de infecție, simptomatologie și factorii de mediu (temperaturi peste 10°C și umiditate mare), putregaiul negru poate produce pierderi de până la 80% din producția unui sezon. Un factor care îl favorizează este durata persistenței picăturilor de apă pe frunză, mai ales dacă sunt aprox. 25°C, când se creează condițiile pentru germinația sporilor.

După aproximativ 14 zile de la momentul infecției, pe organele tinere (frunze, lăstari, inflorescențe) apar leziuni maronii, la suprafața cărora se dezvoltă picnidiile ciupercii. La început, semnele bolii pot fi confundate cu fitotoxicitatea produsă de erbicide, fungicide, cu arsurile solare sau cu semnele altor boli, de exemplu mana (Plasmopara viticola).

DE CE ESTE ATÂT DE GRAV?

Boala se poate produce și în timpul creșterii boabelor și compactării. Nu atacă strugurii în pârgă. Putregaiul negru afectează complet ciorchinele, chiar dacă nu toate boabele prezintă simultan aceleași simptome. Debutează cu pete decolorate, care în 1-2 zile devin maronii și se încrețesc. După cel mult două săptămâni, boabele atacate capătă aspect stafidit, înnegrit și, la final, se mumifică. Producția nu se poate comercializa.

Pătarea roșie a frunzelor (Pseudopeziza tracheiphila). Sursa foto: Adobe Stock Photos

PERIOADE CRITICE

Ciuperca iernează chiar și doi ani pe resturile vegetale din plantație, pe fructele mumificate, pe butuci și pe coarde. Iernile blânde îi sunt favorabile. Prima perioadă critică din sezon o reprezintă degajarea ciorchinilor și începutul înfloritului. În funcție de climă, vița-de-vie prezintă risc major de infecție până la 1-5 săptămâni după înflorit. Tratamentele fungice de prevenire vor fi efectuate cu prioritate, înainte sau, cel târziu, în timpul acestor stadii, mai ales în cazul plantațiilor exploatate intensiv.

LINKIT – UNA DINTRE PUȚINELE SOLUȚII PERFORMANTE

Fungicid inovator, sub formă de concentrat emulsionabil (EC), LINKIT îndeplinește următoarele cerințe vitale ale viței-de-vie:

• Asigură prevenirea putregaiului negru (Guignardia bidwelii) și pătării roșii a frunzelor (Pseudopeziza tracheiphila);
• Prezintă acțiune preventivă și puternic curativă împotriva făinării (Uncinula necator).

Are la bază două substanțe foarte performante: spiroxamină (400 g/l) și difenoconazol (50 g/l), cu acțiune sistemică și activitate biologică ridicată, care împiedică apariția fenomenului de rezistență. Un avantaj esențial, ținând cont că sunt foarte puține soluții pentru combaterea putregaiului negru (Guignardia bidwelii).

Produsul asigură o distribuție foarte bună și uniformă pe suprafața frunzei. Se absoarbe rapid și nu își reduce eficacitatea la temperaturi scăzute. LINKIT nu are impact asupra vinificației sau calităților organoleptice ale vinului, atunci când se respectă indicațiile de pe eticheta produsului.

LINKIT se va aplica în doză de 0,5 l/ha, de cel mult 3 ori pe sezon, la interval de 14 zile între tratamente și cu timp de pauză de 35 zile, de la faza de 3 frunze până la compactare (BBCH 13-BBCH 77). 

Pentru detalii suplimentare, contactați reprezentanții de vânzări Kwizda Agro Romania +40 37 208 97 00

un articol de

KWIZDA AGRO ROMANIA

Mai multe pe această temă www.kwizda-agro.ro