Romeu Burciu nu aflase! Se tot gândise la puţinii bănuţi ce avea să-i primească pentru a-i împărţi cât mai bine. Cheltuise o grămadă de bani cu pământul şi seceta i-a luat totul. Culturile de porumb şi floare au fost calamitate 100%!
SUNTEM FALIŢI ȘI ÎNCĂ NU ŞTIM
„Îşi bat joc de noi! Au trecut în Ordonanţă că plăţile pentru ajutorul de secetă se fac până în decembrie! Îmi dau câteva zeci de mii de lei care merg la dobânzi şi penalităţi pentru creditele luate şi noi tot muritori de foame vom rămâne!”, îmi spune cu mâhnire.
Fermierul cunoaşte cazuri sfârşite dramatic. „Am avut un coleg fermier la Moineşti care s-a spânzurat pentru că nu a avut cum plăti datoriile! Unuia din judeţ i-a venit creditorul cu trailerul, i-a luat tractorul din curte şi l-a vândut la jumătate de preţ. Noi suntem faliţi, dar nu ştim! În secunda doi banca ne poate lua tot!”, constată el cu amărăciune.
ÎN SAHARA LUCERNA E MAI IEFTINĂ DECÂT ÎN ROMÂNIA?!
Deşi are culturi mulţumitoare, e îngândurat. “Cerealele-s foarte ieftine, cu mult sub preţurile de dinaintea pandemiei! Marii jucători din piaţă s-au înţeles între ei! Produsele agricole au preţuri scăzute, la rapiţă chiar sub 50%, în condiţiile în care am achiziţionat îngrăşămintele cu 3.700 de lei tona, cu 300% mai scump!”, spune agricultorul.
Anul trecut, Romeu Burciu a avut culturile de porumb şi floare calamitate. „Nu am făcut decât o singură coasă de pe lucernieră. Numai anul ăsta am cumpărat lucernă de vreo 40.000 lei că am îngrăşătorie de tăuraşi. Pe internet am văzut un târg în Sahara unde se vindeau baloţii de lucernă mai ieftin ca la noi. Eu am plătit 35 de lei iar acolo în banii noştri era 20 de lei balotul! Am cumpărat paie… Nu am crezut niciodată în viaţa mea că voi folosi paie mucegăite la animale!”, oftează fermierul.
NICI LA MAMAIA NISIPUL NU-I ATÂT DE FIN!
Străbătând câmpurile bărcene, am putut vedea dezastrul deşertificării, fenomen îngrijorător de agresiv. În numai 3 ani, jumătate din terenurile cultivate până la Tecuci sunt acoperite de nisip.
„Nu întâmplător înainte vreme aici a fost pădure şi vie ca să fixeze terenul! După Revoluţie noi am scos via şi am tăiat pădurile! Aici comuniştii puneau secară, plantă foarte puţin sensibilă la condiţiile de sol! Era mai înaltă decât mine! Caut de trei ani sămânţă de secară pură şi nu am găsit! Vedeţi? S-a dus dracului şi solul! Îl spulberă continuu vântul! Nici la Mamaia, nisipul nu-i atât de fin”, constată amar Burciu, după ce am oprit lângă o solă de grâu.
„Aici la 300 kg îngrăşăminte cultura încă suferă de lipsa nutrienţilor. Am plătit 3.700 lei pentru o tonă de complexe şi să vând grâul cu 80 de bani kilogramul?! Când voi ieşi eu rentabil? Niciodată!”, se frământă fermierul care adaugă că hectarul de teren, chiar acoperit de nisip, se vinde cu 12 mii de lei!
Canalul împădurit de la Barcea
IRIGAŢII: APĂ SCUMPĂ DIN CANALUL COLMATAT!
Am ajuns la canalul de irigaţii! Avea apă, dar era colmatat şi năpădit de vegetaţie. Romeu Burciu lucrează 170 ha de teren, din care ar putea să irige aproape de 100. Ar vrea să ude, dar spune că îl costă foarte mult.
„Apa vine din Dunăre de la 86 de kilometri şi noi suntem la capăt de sistem. E mai ieftină apa minerală decât cea de pe canal! Ca să ud trebuie să plătesc 1.100 lei/ha. Anul trecut, pentru o aripă de ploaie am plătit 1.344 de lei/ha. După 25 de ani, am reparat o antenă, am extins-o cu 8 km şi aşa putem iriga. Toată lucrarea ne-a costat 17.000 de lei”, susţine fermierul.
Ne-am îndreptat spre şosea. Am trecut pe lângă clădirile părăsite ale Rezervelor statului care asigura hrana pentru 5 judeţe în caz de necesitate. Linia ferată este sub… acoperire: din cauza nisipului nici nu se mai vedea.
În dreapta, un lan de rapiţă frumoasă, bine dezvoltată. Aflu că e al primarului; cultivă 400 ha de teren. Mănos!
Spre ieşire din câmp, am surprins elevii din şcolile comunei ajutând la strânsul gunoaielor aruncate aiurea apraope de lanurile cultivate. Nu s-a mai făcut curăţenie de 10-15 ani!
Undeva în dreapta, teren nelucrat! Mi se spune că sunt loturi la proiecte: instalarea tinerilor fermieri! (Băieţii ăia dăştepţi!). Au luat 40.000 de euro după care s-a instalat… nepăsarea: a lor şi a celor care trebuiau să verifice îndeplinirea condiţiilor de plată!
AGRICULTURA, CA MERSUL PE SENS UNIC!
Romeu Burciu este silvicultor la bază. Are 56 de ani, două fete, aşezate la casa lor, şi s-a apucat de agricultură prin anii 2000. A început cu câteva hectare de teren, proprietatea familiei. „De la un an la altul e tot mai greu! Am fost în Italia vreo şase ani, am văzut miracolul străinătăţii. Acolo am învăţat să muncesc; şi în fabrică, şi la câmp! Eu sunt şi tractorist, eu sunt şi combinier, eu sunt şi paznic şi contabil, şi îngrijitor la vaci, sunt ce vreţi la fermă! Muncesc de copil, nu pot să renunţ la afacerea asta! Agricultura e ca mersul pe sensul unic!”, mărturiseşte fermierul din Barcea.
un articol de
MARIAN MUŞAT
