Considerăm că avem un adăpost cu o suprafaţă de 589,25 m2, cu următoarele dimensiuni: 16,8 m lăţime, 36 m lungime şi o înălţime de 2,2 m, asigurând o densitate de 6,9 pui/mp.

Dacă în numărul trecut al revistei am prezentat dimensionarea adăposturilor şi dispunerea utilajelor tehnologice, precum şi normele constructive, acum ne vom opri atenţia asupra câtorva condiţii generale dar esenţiale pentru asigurarea factorilor de microclimat. Pentru detalii legate de sistemele de încălzire, ventilaţie, luminat şi amplasarea lor în adăpost, contactaţi-ne la redactia@revista-ferma.ro.

Temperatura şi umiditatea

Temperatura şi umiditatea sunt factori esenţiali pentru toate categoriile de păsări. Aceştia trebuie să asigure confortul termic în permanenţă, pentru ca păsările să poată pune în evidenţă toate caracterele productive. Temperatura şi umiditatea sunt într-o strânsă legătură, ele influenţând mecanismul de termoreglare al păsărilor.

Capacitatea de termoreglare a păsărilor variază mai ales în funcţie de vârstă. Păsările dispun de mecanisme de termoreglare mai puţin elastice decât mamiferele, ceea ce presupune o adaptare mai greoaie la factorii de temperatură. Deplina funcţionare a mecanismului de termoreglare, la păsări, se realizează de abia la vârsta de 2-3 săptămâni.

Datorită acestui fapt, variaţiile de temperatură din adăpost trebuie să fie foarte mici, iar temperatura trebuie asigurată exact cât este prevăzut în cadrul tehnologiilor de creştere şi exploatare a fiecărui hibrid în parte. Se cunoaşte faptul că temperatura normală a păsărilor este de 41-42oC, acest lucru implicând un studiu complex al confortului termic care trebuie asigurat.

Astfel, dacă în adăposturi este o căldură uscată (umiditatea relativă se situează sub 50%) apare fenomenul de deshidratare a păsărilor, acestea resimt senzaţia de sete, apare scăderea consumului de furaje şi, implicit, toate acestea se transformă în pierderi economice.

În halele de păsări unde nu se reuşeşte realizarea parametrilor tehnici (mai ales în anotimpurile călduroase), umiditatea relativă a aerului poate scădea până la 30-35%. Acest lucru duce la numeroase tulburări de comportament, rezultat al dezechilibrelor neuro-endocrino-metabolice.

O umiditate mult mai mare (peste 80%) asociată cu o temperatură scăzută, duce la o umezeală excesivă a aerului din adăpost, deteriorarea prematură a aşternutului şi apariţia bolilor “a frigore”. Excesul de umiditate este un factor determinant în apariţia bolilor respiratorii ca micoplasmoza, bronşita infecţioasă, laringotraheita, etc.

Trebuie reţinut că cea mai dificilă perioadă pentru păsări, din punct de vedere termic şi al umidităţii, este perioada de demaraj, şi mai ales primele 7 zile. Din acest motiv trebuie să avem o grijă deosebită pentru respectarea întocmai a condiţiilor tehnice de exploatare.

Neasigurarea condiţiilor termice şi a umidităţii relative, duc la pierderi economice importante şi, în primul rând, la tararea păsărilor. În aceste condiţii, remedierea producţiei se realizează deosebit de greu.

Sistemul de încălzire

Pentru asigurarea temperaturii optime, numărul de surse de încălzire necesare se calculează conform formulei: P = (Vaer x 40) / 1000

P – reprezintă puterea surselor
• Vaer – volumul adăpostului
• 40 – puterea specifică pe unitatea de volum

Se împarte la 1000 pentru ca rezultatul să fie exprimat în kw/h.
Pentru adăpostul luat în calcul,  P = (1330,56 x 40) / 1000 = 53,23 kw/h, de unde rezultă că în cazul dat vom folosi 107 surse de încălzire, cu o putere de 500 w/h, pentru a putea asigura necesarul de temperatură.

Lumina

Datorită faptului că păsările sunt deosebit de sensibile la intensitatea şi durata fluxului luminos, acest aspect trebuie tratat cu maximă seriozitate în fermă.

Pentru păsări, lumina reprezintă un stimul fiziologic de care depind atât funcţiile de relaţie, cât şi cele vegetative. Cel mai puternic stimul este lumina albă, care se obţine prin combinarea proporţională a celor şapte culori monocromatice. În literatura de specialitate, pentru hibrizii de găini ouătoare sunt specificate şi alte tipuri de culori ale luminii, cu avantaje şi dezavantaje.

Astfel lumina albastră, tip neon, poate produce perturbări ale producţiei de ouă şi a stării de sănătate în general. Lumina de culoare roşie induce o precocitate a intensităţii ouatului, dar nu se corelează cu creşterea în greutate normală a păsărilor. Avantajul pe care îl aduce folosirea luminii roşii este doar de reducerea fenomenului de pică şi a celui de canibalism.

Dacă lumina roşie previne sindromul de pică, lumina verde favorizează apariţia acestuia, dar are un efect stimulator asupra producţiei de ouă. Pentru efectivele de găini ouătoare, lumina incandescenţă este cea mai benefică, dar prezintă şi dezavantajul că folosirea îndelungată determină o reducere a procentului de ouat şi creşterea numărului de găini oarbe.

Pentru tipurile de exploataţie prezentate de noi în numărul trecut al revistei, halele vor fi „oarbe”, lipsite de ferestre, asigurând izolarea completă a păsărilor faţă de mediu extern, deci, o independenţă faţă de factorii naturali.

O condiţie obligatorie, pentru reuşita acestui sistem, este proiectarea şi amplasarea cu atenţie a instalaţiei de iluminat, care trebuie să asigure o uniformitate şi intensitate a fluxului luminos la nivelul pardoselii. Aceste lucruri vor asigura punerea în valoare la maxim a potenţialului productiv al păsărilor din exploataţie.

Un lucru important este că, intensitatea, durata şi culoarea luminii nu pot fi standardizate într-un anumit program tip, deoarece fiecare hibrid de carne sau ouător are nevoie de un timp şi o intensitate de lumină proprie, date specificate, de altfel, de către firmele producătoare de material biologic. Intensitatea cât şi durata fluxului, diferă şi în funcţie de etapa de dezvoltare a păsărilor.

Formula de calcul: Nr. becuri = (suprafaţa halei m2 x nr. lucşi) / (puterea becului x K) (vezi tabel)
Pentru sursele de lumină economice, fluorescente, pentru asigurarea necesarului se folosesc 41 de surse.

Ventilaţia

Instalaţia de ventilaţie este compusă din sistemul de admisie şi sistemul de evacuare. Din punct de vedere constructiv, sistemul de admisie este deosebit de simplu, deoarece admisia se realizează natural. Se execută pe pereţii laterali, în partea opusă de amplasare a ventilatoarelor de evacuare, în treimea superioară a peretelui, fante de dimensiunea 250 mm x 550 mm.

La dimensiunile acestea, se asigură un flux de pătrundere a aerului de 400-1250 m3/oră, în funcţie de deschiderea clapetei de admisie. În figură prezentăm detaliile funcţionale ale fantelor de admisie.

După cum observaţi, aerul introdus în adăpost este dirijat spre tavanul halei de producţie. Acest lucru se face pentru evitarea formării curenţilor de aer reci la nivelul solului şi, între timp, aerul exterior să ajungă la temperatura din interiorul adăpostului.

Calculul ventilaţiei

Cele mai importante gaze nocive luate în calculul nostru sunt degajările de bioxid de carbon (CO2), amoniac (NH3) şi hidrogen sulfurat (H2S). Cantităţile totale se determină cu formula Yn = cg x N x gn în care:

• Yn – reprezintă cantitatea totală de gaze nocive degajate într-o oră (CO2, NH3, H2S)
• N – numărul de animale
• gn – cantitatea de gaze nocive degajate de o pasăre într-o oră
• cg – coeficient care ia în calcul că în adăposturile de creştere şi exploatare a păsărilor mai există şi alte degajări de gaze nocive echivalent cu 1,0

Aplicând formula, vom avea următoarele valori:
Yn = [1,0 x 3000 x (1172,6 + 117,26 + 26,18)] / 1000 = 3948,12 m3/ h
Volumul de aer al adăpostului fiind de 570,24 m3, rezultă că puterea ventilatoarelor pentru evacuarea aerului trebuie să fie de cel puţin dublul degajărilor de noxe. În acest caz, ventilatoarele vor avea o putere de evacuare mai mare de 3948,12 m3/ h.

Calculul intensităţii luminoase şi a numărului de surse luminoase

Alternative de adăposturi

Pentru realizarea de noi adăposturi zootehnice, se pot folosi şi soluţii constructive alternative. Astfel, în locul halelor de producţie realizate din zidărie, care necesită atât un timp mai mare de execuţie, cât şi o investiţie mai mare, se pot folosi hale realizate din elemente de prefabricate.

Date tehnice containere

• Structura metalică este bazată pe o gamă variată de profile laminate sau îndoite, după cum urmează: planşeu (podea); lonjeroane profil pătrat 100 x 100 x 3; stâlpi profil pătrat 100 x 100 x 5; profil pătrat 40 x 40 x 4
• Dimensiuni: Lungime 6 m; Lăţime 2,4 mm; Înălţime: 2,450 m
• Podeaua suportă o apăsare de până la 800 kg/m²
• Acoperiş izolat cu vată minerală

• Lonjeroane superioare executate din ţeavă pătrată 100 x 100 x 3
• Arcade din ţeavă pătrată 40 x 40 x 4
• Acoperiş închis cu tablă de 1,5 mm groasă, sudată continuu de lonjeroanele superioare
• Stâlpi 100 x 100 x 5 OL 52-4 KF
•  Susţinere acoperiş profilaţi la rece din OL 52-4 KF 100x100x4 cu o grosime a materialului de 4 mm
• Izolaţii: pereţii sunt panouri termoizolante de 40 mm. Toate modificările constructive opţionale pot fi executate atât în faza de construcţie, cât şi ulterior.

Izolaţia termică pentru tavan: tablă cutată de 1,5 mm grosime, sudată continuu de cele două rame (planşeu, acoperiş şi stâlpi), caroiaj, folie plastic, vată minerală, folie plastic, pal melaminat.
Izolaţia termică pentru pereţi: panouri termoizolante, cu spumă poliuretanică.
Izolaţia termică pentru podea: tablă zincată, placaj stratificat cu grosime de 18 mm, linoleum pentru trafic greu.

• Masa totală a containerului este de 2000 kg.

În cazul unei hale de producţie de 3000 de capete, vom utiliza 42 containere dispuse pe 7 rânduri, rezultând o lăţime de 16,8 m şi o lungime de 36 m.
Preţul aproximativ pentru o astfel de hală este de 200 de euro/m2 suprafaţă construită.
Avantajul major al acestui tip de construcţie este timpul scurt pentru montaj şi investiţia relativ mică.

Articol publicat în revista Ferma nr. 3(58)/2008