Cred că acum a venit timpul să trecem la lucruri concrete.

Cerealele păioase de toamnă

Inspectaţi starea culturilor de cereale păioase, nu din mersul maşinii, ci din controlul cât mai amănunţit al fiecărei parcele. Notaţi-vă informaţii importante şi hotărâtoare în luarea deciziei de intervenţie în câmp: faza de vegetaţie, starea generală a lanului, buruienile prezente (pe grupe şi specii), prezenţa sau absenţa simptomelor de boli, identificarea agenţilor patogeni, estimarea evoluţiei acestora.

În funcţie de cele constatate, alegeţi erbicidul şi eventual fungicidul. Faceţi observaţiile cu foarte mare atenţie, pentru că aceste lucru vă va ajuta:
– să luaţi decizia corectă şi să folosiţi produsele necesare şi suficiente;
– să nu faceţi cheltuieli inutile, folosind produse care nu sunt necesare.

Din deplasările pe care le-am efectuat în câmp, în diferite zone, am constatat îmburuienări cu graminee, dar şi cu buruieni dicotiledonate. În zona îmburuienărilor cu graminee, sunt prezente 3-4 specii graminee, iar buruienile dicotiledonate sunt răsărite sporadic.

Pentru cei care au cumpărat erbicid care combate şi buruieni monocotiledonate şi buruieni dicotiledonate, acest lucru se materializează în alegerea dificilă a momentului optim de erbicidare: dacă aşteaptă prea mult, buruienile monocotiledonate pot fi mai greu de combătut, iar dacă erbicidează la momentul de maximă sensibilitate pentru monocotiledonate, nu sunt răsărite dicotiledonatele şi riscă să fie nevoie de încă o erbicidare (şi deci, un cost suplimentar).

În zona îmburuienărilor cu dicotiledonate am observat foarte frecvent Veronica spp. şi Galium aparine. Apreciez că frecvenţa acestor buruieni a crescut ca urmare a folosirii de erbicide ieftine şi cu eficienţă redusă în combaterea lor. Balanţa deciziei a fost dezechilibrată.

În cazul în care, din diverse motive, se întârzie cu erbicidarea cerealelor păioase, iar acestea trec de primul internod, nu mai folosiţi erbicide care conţin erbicide hormonale (dicamba sau 2,4D), chiar dacă pe eticheta unora scrie că pot fi folosite până la faza de burduf! Folosirea erbicidelor hormonale după această fază, duce la pierderi de producţie.

În unele cazuri am constatat şi prezenţa simptomelor de boli sau surse de infecţie. Dacă apreciaţi că starea lanului necesită şi folosirea unui fungicid, adjuvanţii şi surfactanţii cresc substanţial eficienţa acestora. Însă nu este bine să fie folosiţi cu erbicide graminicide.

Din punctul de vedere profan al utilizatorului, adjuvanţii şi surfactanţii acţionează prin unul sau mai multe din următoarele moduri (vezi foto 9):
• ca adezivi – la frunză aderă mai multe picături de soluţie;
• ca antievaporanţi – picăturile se sparg, iar timpul de uscare a frunzei este mai mare;
• ca agenţi tensioactivi – soluţia face peliculă pe frunză;
• ca agenţi de transport – soluţia face peliculă pe frunză şi străbate membrana celulară.

De aceea folosirea acestora se face cu discernământ, în corelaţie cu produsele folosite şi cu morfologia soiului.

Porumbul

La orice cultură, pregătirea patului germinativ trebuie făcut după cerinţele plantei şi nu după cum ne place nouă că arată terenul. Terenul trebuie să fie foarte bine nivelat, nu excesiv de mărunţit, să asigure o adâncime uniformă de semănat. Sămânţa se pune pe pat tare şi se acoperă cu plapumă moale.

În ceea ce priveşte combaterea buruienilor, există două tendinţe:
– două erbicidări: preemergent şi postemergent;
– o singură erbicidare: postemergent timpuriu.

Fiecare poate să fie eficientă, cu întrunirea anumitor condiţii. Personal, apreciez că tehnologia cu două erbicidări este mai potrivită pentru culturile care se seamănă mai devreme, pentru că are o mai mare flexibilitate. Tehnologia cu o singură erbicidare este mai potrivită pentru semănatul spre finele perioadei, pentru că există şanse mai mari ca buruienile să răsară repede şi masiv.

Ca şi ordine de semănat, la porumb semănatul se începe cu hibrizii timpurii şi se finalizează cu hibrizii tardivi.

Densitatea la semănat trebuie corelată cu posibilitatea asigurării resurselor de hrană. Densităţile din cataloage sunt foarte potrivite pentru condiţii bune de cultură, climatic şi tehnologic, cu asigurarea fertilizării la nivelul cerut de cultură.

Dacă nu puteţi asigura fertilizarea după cerinţele porumbului, reduceţi în oarecare măsură densitatea la semănat. Astfel faceţi şi economie de bani.

Floarea soarelui

În bună măsură, considerentele generale de la porumb se aplică şi la floarea soarelui. În condiţii normale, apreciez că la floarea soarelui densitatea la semănat nu trebuie să treacă de 55.000 boabe germinabile/ha. Trebuie evitată fertilizarea unilaterală cu azot.

Un aspect foarte important: floarea soarelui răspunde foarte bine la semănatul întârziat, spre sfârşitul lunii aprilie sau primele zile ale lunii mai.

Nu uitaţi de protecţia plantelor împotriva dăunătorilor. Spor la treabă!