Vara trecută am fost pentru prima dată în Austria, la Viena. Şi, inevitabil, prima impresie a fost foarte plăcută. Peisaje superbe, oraş frumos, străzi curate, clădiri cu arhitectură deosebită, parcuri minunate. Iar palatul Schonbrunn…
Şi mai presus de toate, curăţenia şi rânduiala! Dar, după ce am revenit oarecum la realitate, am observat un lucru „ciudat”: în oraş erau oameni, oamenii aveau două mâini, două picioare, un singur cap pe umeri şi păreau foarte liniştiţi. Atunci mi-am dat seama că frumuseţea şi rânduiala lucrurilor stă în multe lucruri mărunte, nevăzute, dar puse armonios împreună la timpul potrivit.
Şi cu plantele cultivate, lucrurile stau la fel: o cultură agricolă este o multitudine de indivizi care trăiesc în condiţiile care le sunt puse la dispoziţie. Un soi sau hibrid este o grupare de indivizi cu caracteristici foarte apropiate şi cu reacţie aproape identică la condiţiile care le-au fost create.
Indivizii care formează un soi au caracteristici individuale şi de grup diferite de cei care formează alt soi. De aceea, pentru cultivare, trebuie să alegem soiurile care se armonizează cu condiţiile pe care le putem oferi sau pe care înţelegem că trebuie să le creăm. Numai dorinţa de a avea producţii mari nu este suficientă.
Soiuri şi hibrizi, aleşi după ochi
O a doua „gaură din buzunarul” fermierilor este reprezentată de alegerea soiurilor şi hibrizilor după impresia vizuală. Peste tot se fac prezentări de câmp cu soiuri, tratamente, fertilizări etc. Toate au scopul de a evidenţia superioritatea unui element tehnologic, în comparaţie cu altele. Şi la toate participă fermieri interesaţi financiar în a folosi cele mai bune soluţii tehnologice pentru obţinerea unui profit cât mai bun.
Numai că majoritatea fermierilor greşesc prin faptul că aleg ce impresioneză mai bine ochiul în momentul când sunt în câmp: de obicei, un soi mai verde sau mai înalt. Uită că ei văd numai un moment din tot ciclul de dezvoltare al unei culturi, de la semănat şi până la recoltare. Şi, sub impresia momentului, mai uită un lucru foarte important: în hambar nu se bagă toată planta (cu excepţia culturilor pentru siloz), ci numai seminţele acesteia.
Recolta face adevărata diferenţă
Desigur că de multe ori momentul prezentării sau volumul de lucru la un lot de experienţă nu permite recoltarea în ziua când fermierii sunt invitaţi în câmp. Şi, oricum, despre eroarea de lucru în loturile demonstrative am scris în numărul trecut.
Însă sunt o mulţime de caracteristici cantitative de producţie care pot fi observate. Pentru a le vedea, trebuie răbdare şi un ochi antrenat, deoarece deosebirile dintre aceste elemente sunt mici, dar esenţiale. Şi tocmai aceste lucruri mici fac diferenţa între diferite soiuri, tratamente etc.
În susţinerea acestei afirmaţii, vă rog să priviţi cu atenţie perechile de imagini din acest articol (experimentele sunt realizate în cadrul programului „Şcoala de soiuri”.
Precizez că, în aceeaşi locaţie, toate lucrările au fost făcute în aceeşi zi: semănatul, fertilizatul, tratamentele fitosanitare, recoltatul. Se poate constata cu destulă uşurinţă că între cele două soiuri din acelaşi amplasament, la o privire de ansamblu, sunt vizible diferenţe foarte mici, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în ceea ce priveşte aspectul boabelor.
În schimb, la cântărirea recoltei au fost constatate diferenţe foarte mari, cumulate din elemente greu de observat la o simplă trecere cu privirea. Imaginile prezintă experienţe cu grâu, dar situaţia este valabilă şi pentru alte culturi: porumb, floarea soarelui, rapiţă etc.
Din păcate, majoritatea participanţilor la o prezentare în câmp stau relativ liniştiţi pe alee şi ascultă cuminţi explicaţiile sau laudele celui din faţa lor. Câte unul trece uşor cu mâna peste câteva spice sau atinge o plantă de porumb din capătul rândului. Impresia generală este că se aşteaptă „partea principală” a prezentării la care au fost invitaţi.
Elemente esenţiale vs. caracteristici înşelătoare
Din practică am observat şi pot afirma cu toată responsabilitatea că nu trebuie cheltuiţi bani pentru a folosi o normă mare de sămânţă la semănat. Este cu mult mai profitabil să se respecte densitatea normală pentru soiul sau hibridul cultivat, dar să se asigure condiţii bune de creştere şi de dezvoltare pentru plante.
Valoarea elementelor de producţie la recoltare
Nu-i aşa că este surprinzător ce pot face lucrurile mărunte, dar care se cumulează?
Sunt convins că cifrele care reflectă valoarea elementelor de producţie, în tabel, vi se par mici şi uşor de realizat. Atunci, cei care nu aţi obţinut nici 5.000 kg/ha, cred că ar fi cazul să vă întrebaţi ce condiţii aţi creat plantelor, dacă acestea nu au legat în medie 28 boabe/spic, iar M.M.B.-ul a fost sub 40 grame.
Adică au fost boabe puţine şi parţial şiştave!
Atunci, unde este producţia? De cele mai multe ori, densitatea lanurilor este în limite rezonabile. Ba chiar densitatea prea mare poate avea consecinţe negative. Cele mai mari pierderi se produc prin neasigurarea condiţiilor pentru diferenţierea spicului, legarea florilor şi umplerea boabelor. Deci sunt neglijate tocmai elementele care nu sunt uşor vizibile cu ochiul liber! Asta nu înseamnă că ele nu există!
Ba chiar sunt esenţiale!
Lungimea spicelor este o caracteristică uşor de observat şi impresionabilă, mai ales la soiurile nearistate. Dar înşelătoare! Pentru că lungimea spicului este dată în cea mai mare măsură de distanţa dintre spiculeţe şi în mai mică măsură de numărul de spiculeţe.
În spicele mai lungi, numărul de boabe în spiculeţ este de aproximativ 1,8-2, iar în spicele mai scurte este cu ceva mai mare, astfel încât numărul de boabe din spic nu diferă în aceeaşi măsură ca şi lungimea spicelor.
Caracteristici cantitative de producţie
– densitatea plantelor;
– uniformitatea dezvoltării plantelor;
– numărul de spiculeţe în spic sau lungimea ştiuleţilor;
– numărul de boabe în spiculeţ sau grosimea ciocălăului;
– starea de sănătate a lanului;
– stadiul umplerii boabelor (riscul ca umplerea boabelor să fie afectat de vremea nefavorabilă care va veni este cu atât mai mare cu cât fenofaza este mai puţin avansată).
