Cu toate că fermierii au mai puţine şanse de a obţine profit din producţiile acestui an, pierderile nu par a fi îngrijorătoare, susţin autorităţile. „Pierderile care s-au constatat la nivelul exploataţiilor, din cauza secetei, au fost compensate, în parte, prin creşterile de preţ, pe care companiile exportatoare sau traderii mari de cereale şi le-au permis să le acorde până la un anumit nivel.
Anul acesta a fost primul în care companiile mari au fost şi sunt în continuare cu „exporturile la discreţia producătorilor”. Acesta este un lucru bun, pentru că înseamnă că (fermierii – n.r.) şi-au creat spaţiile de depozitare, că sunt pe un trend bun şi îşi permit să negocieze mult mai bine preţurile la materia primă. Din acest punct de vedere, nu putem să spunem decât că acele pierderi la nivelul exploataţiilor nu sunt consistente”, ne-a declarat Daniel Botănoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.
De altfel, preţurile cerealelor nu pot creşte continuu, ci doar până la nivelul acceptat de cumpărător. „Preţurile, aşa cum le văd eu, cresc până la o anumită limită a sustenabilităţii. În cazul în care consumatorul nu-şi permite să plătească, evident că nu se pot duce foarte sus.
Întotdeauna sunt bucuros când agricultorul îşi recuperează costurile de producţie plus 10%, care înseamnă investiţii pentru perioada următoare. Şi uitaţi-vă ce se întâmplă: în teritoriu, suprafeţe mari sunt distruse în cazul fermelor mici, de subzistenţă şi semisubzistenţă. Şi cei mari au suferit, dar sunt grade diferite de vătămare din cauza secetei. Pentru că ei şi-au permis irigaţii sau o tehnologie mult mai bună”, explică Botănoiu.
Bursa de cereale – o soluţie la fluctuaţiile de preţ
O consecinţă a creşterii preţurilor este faptul că fermierii locali nu-şi mai respectă obligaţiile de vânzare asumate anterior recoltării, în speranţa că trendul ascendent al preţurilor le-ar aduce un câştig suplimentar. În aceste condiţii, „tranzacţiile spot domină piaţa cerealelor din România. Cele forward sunt riscante, din cauza atitudinii furnizorilor din România (fermieri sau mici traderi).
Aceştia refuză să-şi onoreze contractele în caz de creştere semnificativă a preţurilor între momentul contractării şi cel al livrării. Este un fenomen de masă care afectează încrederea marilor case de comerţ, a exportatorilor în general”, ne-a explicat Victor Beznea, preşedintele Asociaţiei Române a Comercianţilor de Produse Agricole (ARCPA).
O altă explicaţie pentru nerespectarea obligaţiilor asumate este calamitarea culturilor, scuză mai mult sau mai puţin plauzibilă pentru fermieri. „Oriunde în lume dacă eşti fermier şi ai probleme de producţie, poţi cumpăra de pe piaţă şi îţi onorezi obligaţiile. Sau poţi plăti diferenţa de preţ cumpărătorului şi acesta va cumpăra în locul tău de pe piaţă. Efectul e acelaşi.
Obligaţiile contractuale sunt obligaţii contractuale pentru oricine. Fermierii vând o cantitate necondiţionată de viitoarea stare a recoltei. Ei vor siguranţa unui preţ. Dar şi cumpărătorul vrea siguranţa livrării, nu poate fi o înţelegere cu obligaţii doar de o singură parte”, a adăugat preşedintele ARCPA.
O soluţie în acest sens ar putea fi crearea unei burse de cereale, dar autorităţile sunt deocamdată doar în discuţii, fără să aibă un proiect concret. „Categoric suntem pentru deschiderea unei burse de cereale şi la nivel naţional.
Ar oferi transparenţă preţurilor şi ar reprezenta un bun barometru al pieţei. Protejarea fermierilor şi a traderilor împotriva viitoarelor fluctuaţii ar fi unul dintre cele mai importante avantaje. Dar ar implica seriozitatea jucătorilor, materializată prin garantarea cu bani a respectării contractelor de tip futures”, consideră Beznea.
Procesatorii nu au probleme de aprovizionare
„Este adevărat că unii fermieri încearcă să îşi stocheze producţia de grâu realizată, aşteptând preţuri şi mai mari decât cele pe care le percep acum. Pentru moment, această situaţie nu-i afectează pe membrii Rompan, pentru că morile şi-au cumpărat în timpul recoltării cantităţi de grâu pentru circa 2-3 luni. Aşa că, dacă nu sunt cereri la export, o să vină să roage morile să le cumpere grâul”, ne-a declarat Aurel Popescu, preşedintele Rompan. Principala sursă de aprovizionare a morilor o reprezintă producătorii români. Doar zonal se produc schimburi intracomunitare, în partea de vest, cu Ungaria, şi în partea de sud şi de sud-est, cu Bulgaria.