Intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2026, a noilor grile de impozitare pentru terenuri, construcţii şi utilaje agricole a generat un val de îngrijorare în rândul fermierilor români, într-un context economic deja fragil.

După un an agricol 2025 considerat de către unii bun sau chiar foarte bun din punct de vedere al producţiilor, dar nu și al prețurilor de valorificare, începutul de an aduce o nouă realitate: presiunea fiscală şi costurile ridicate ameninţă să anuleze complet rezultatele muncii din câmp şi din fermele de animale.

Creşterea impozitelor nu vine izolată. Ea se suprapune peste inputuri tot mai scumpe, preţuri de valorificare rămase la niveluri scăzute, dobânzi ridicate la credite şi leasinguri, precum şi peste riscuri naturale tot mai greu de anticipat. Din Mureş până în Dolj, fermierii vorbesc despre aceeaşi problemă: agricultura românească produce, dar nu mai reuşeşte să fie sustenabilă economic.

Producţii record, profit aproape inexistent

Pentru Sebastian Tegla, fermier din Cipău, judeţul Mureş, anul agricol precedent a fost unul de excepţie, cu producţii record, însă costurile cu înfiinţarea şi întreţinerea culturilor au erodat aproape complet câştigurile. „Am făcut cei mai mulţi bani şi am rămas cu cei mai puţini. Suntem praf”, spune acesta, rezumând situaţia generală din sector.

Iar acum, cu noile modificări legislative, speranţele sale sunt năruite complet. „Impozitul pe terenul agricol, fie că este vorba de proprietate sau de arendă, cade tot în sarcina fermierului. La acestea se adaugă impozitele pe clădiri, pe utilaje, pe tractoare – practic, pe tot ce ţine de activitatea agricolă. Este un haos total. În multe cazuri, impozitele s-au dublat sau chiar triplat, însă nivelul acestora diferă semnificativ de la o unitate administrativ-teritorială la alta”, a remarcat ardeleanul, care lucrează aproape 700 de hectare, dintre care doar aproximativ 70 sunt în proprietate.

Inputuri scumpe, preţuri mici şi investiţii făcute „cu frică”

Pe fondul fiscalizării crescute, fermierii se confruntă cu un dezechilibru major între costuri şi venituri. Inputurile agricole – seminţe, îngrăşăminte, produse de protecţia plantelor şi combustibil – sunt tot mai scumpe, iar preţurile cerealelor nu ţin pasul. „Cumpărăm îngrăşăminte foarte scumpe şi, din punctul meu de vedere, tot mai slabe calitativ, iar cerealele le vindem la preţuri de acum 15 ani”, argumentează Sebastian.

La aceasta se adaugă explozia preţurilor la utilaje agricole. „Acum 15 ani cumpărai un tractor bun cu puţin peste 100.000 de euro. Astăzi, sub 300.000 de euro nu prea mai găseşti nimic performant”, explică mureșeanul. Pe de altă parte, dobânzile mai mari fac ca orice investiţie să fie atent cântărită. „Am cumpărat ceva utilaje, dar cu mare frică şi mare atenţie. Orice ban cheltuit aiurea poate deveni o capcană financiară”, afirmă Sebastian Tegla.

Impactul creşterii impozitelor: jumătate de miliard!

În zootehnie, efectele noilor impozite sunt şi mai vizibile, din cauza costurilor fixe mari şi a dependenţei de energie. Iacob Boca, inginer zootehnist şi fermier din Miheşu de Câmpie, spune că impactul fiscal este unul direct şi sever.

„Pe mine mă afectează cu o jumătate de miliard”, afirmă fermierul, referindu-se la cei 500 de milioane de lei vechi pe care îi va plăti în plus doar pentru a acoperi noile obligaţii fiscale. Această suprataxare vine într-un moment extrem de delicat pentru zootehnie, când preţurile la energie electrică şi gaze sunt ridicate, iar marjele de profit sunt deja foarte mici. „De la 70 de lei, cât plăteam anul trecut impozit pe hectar, acum voi plăti 180 de lei. Trebuie să muncesc 30 de hectare doar ca să plătesc impozitul la primărie”, a ţinut să precizeze acesta.

Când producţia nu mai aduce profit

„Agricultura nu este un lux. Noi ne asumăm secetă, variaţii mari de preţ, boli, inputuri scumpe. Nu poţi să pui peste toate şi taxe mai mari, ca şi cum n-ar conta”, subliniază mureşeanul, amintind că pe lângă creşterea impozitelor pe terenurile agricole, s-au dublat şi costurile cu paza din câmp, astfel încât povara economică este din ce în ce mai greu de suportat.

„Ajung într-un an să plătesc pe hectar în jur de 250 de lei doar taxe şi impozite. Iar eu am 200 de hectare în proprietate. Unde mai pui că sunt obligat să achit şi impozitul pe terenurile luate în arendă, pentru că altfel risc să le pierd”, a menţionat inginerul zootehnist.

3.000 de euro pierdere pe lună la prețul laptelui

La o fermă cu aproximativ 200 de vaci, din care o sută se află în lactaţie, şi o producţie medie zilnică între 2.800 şi 2.900 de litri de lapte pe întreg efectivul, orice fluctuaţie mică de preţ devine critică. Mai ales în condiţiile în care procesatorul l-a anunţat recent că va plăti cu 20 de bani mai puţin pe litrul de lapte colectat. Pierderea în acest caz este de 3.000 de euro pe lună!

„Sita se va cerne rău de tot!”

În sudul ţării, Bogdan Stancu, inginer agronom şi proprietar al societăţii Fruct Prest din Coşoveni, lucrează aproximativ 3.000 de hectare, jumătate în proprietate şi jumătate în arendă. El spune că noile grile de impozitare aduc o presiune suplimentară dificil de gestionat. „Nu am reuşit încă să facem un calcul exact, pentru că impozitele diferă de la o comună la alta. Cert este că vorbim de creşteri minime de 80%”, afirmă fermierul.

Pe lângă presiunea fiscală internă, acesta priveşte cu îngrijorare şi contextul extern. „Producţiile au fost acceptabile, dar preţurile au fost insuportabile, în condiţiile în care cheltuielile la hectar au crescut constant”, spune Bogdan. Mulţi fermieri au rezistat până acum fie din economii acumulate în anii anteriori, fie apelând la credite. „Următorii doi ani vor fi extrem de dificili. Sita se va cerne rău de tot. Şi problema care se pune este cine va reuşi să preia terenurile celor care nu vor supravieţui”, avertizează doljeanul.

Riscuri majore pentru siguranţa alimentară

Pentru a reduce costurile, acesta a diminuat drastic fertilizarea. „Am redus la jumătate cantitatea de îngrăşăminte complexe pe care am aplicat-o. Dar asta se va simţi peste câţiva ani. Pentru că nu există miracole. Dacă o tonă de grâu consumă 130 kg de azot, nu o poţi obţine cu 40 kg, indiferent de teoriile promovate”, avertizează fermierul.

Citeşte şi:
Reforma PAC: Incertitudine și riscul falimentului pentru fermele mari!

Consecinţele, spune el, vor apărea treptat – mai întâi la calitate, apoi la cantitate. Iar dacă aceste politici vor continua fără ajustări, efectele nu se vor vedea doar în ferme, ci în întreaga economie agricolă şi, în final, în siguranţa alimentară. Semnalele de alarmă sunt deja aici, iar începutul lui 2026 ar putea marca un punct de cotitură pentru agricultura românească.