Aceasta, ca urmare a atacului de Sclerotinia sclerotiorum, boală gravă care nu permite cultivarea pe acelaşi teren mai repede de trei ani şi nici cultivarea după floarea-soarelui sau soia a plantelor atacate de aceeaşi boală.
Specialiştii menţionează faptul că în cazul apariţiei acestei boli, rapiţa nu poate reveni pe acelaşi teren mai repede de 7-8 ani. Din aceste considerente, în ţara noastră rapiţa este cultivată după: cereale păioase de toamnă, cartof timpuriu, mazăre, borceag de toamnă, trifoi roşu – după recoltarea primei coase.
La această dată, toate culturile enumerate sunt deja recoltate, astfel că se pot efectua lucrările solului, de calitatea cărora va depinde şi reuşita semănatului, buna răsărire şi în mare măsură trecerea cu bine peste iarnă.
Cultivatorii de rapiţă nu trebuie să uite că rapiţa este o cultură mare consumatoare de elemente nutritive. Pentru o tonă de seminţe şi cantitatea de biomasă aferentă, consumul specific este de 50-60 kg azot, 30-60 kg fosfor, 40-50 kg potasiu, 50-60 kg calciu, 20-30 kg sulf şi importante cantităţi de microelemente. Înmulţind consumul specific pentru o tonă cu 4-5 tone de recoltă dorită, realizăm că încă din a treia decadă a lunii august, în funcţie de starea de aprovizionare a solului, trebuie să se aplice 200-400 kg/ha de îngrăşăminte complexe, cu raport NPK de 1 la 2 la 2, urmând ca necesarul de azot să fie completat prin fertilizări ulterioare.
