Unii cercetători spun că fermele de pitoni la scară comercială ar putea oferi proteine ​​alternative durabile!

Dr. Daniel Natusch a mâncat piton în aproape toate modurile imaginabile… „L-am făcut la grătar. L-am avut în frigărui și l-am mâncat în curry. Chiar am preparat-o ca biltong – carne negătită care este uscată cu ierburi”, a spus el pentru THE GUARDIAN.

Cu riscul de a suna a clișeu, expertul în reptile spune că pitonul are gust de pui. Dar pentru a o încerca, probabil că va trebui să zburați în țări precum Thailanda sau Vietnam, unde ecologistul Natusch și ecologistul Dr. Patrick Aust au lucrat la monitorizarea fermelor comerciale de pitoni.

Cercetătorii susțin că creșterea comercială a acestor reptile ar putea oferi o alternativă durabilă la animalele convenționale în locuri precum Africa de Sud, pe fondul provocărilor securității alimentare și a schimbărilor climatice.

PITONII REZISTĂ UN AN FĂRĂ SĂ SE HRĂNEASCĂ!

Stocul de pitoni crescuți pentru carne ar fi eclozat din ouă depuse în condiții de fermă, cu specii ca pitonul birman, pitonul reticulat și pitonul de rocă din Africa de Sud.

„Acești pitoni pot trăi aproape o lună fără apă și pot sta aproape un an fără să mănânce! Pitonii pot supraviețui doar cu apa care li se prelinge pe solzi dimineața”, a spus Natusch.

„Nu spunem neapărat că toată lumea ar trebui să înceteze să mănânce carne de vită și să apeleze la carnea de piton, dar ar trebui să existe o dezbatere serioasă în mediul agricol pe acest subiect”.

Natusch, președintele Grupului de specialiști din cadrul Uniunii Internaționale pentru Conservarea Șerpilor în Natură, a spus că pitonii au alte avantaje. Cercetările sale au relevat că ar putea fi o sursă de proteine ​​mult mai eficientă decât a animalelor de fermă, a păsărilor de curte, chiar și a somonului.

Acest lucru se datorează faptului că, potrivit cercetătorilor, reptilele necesită mai puțină apă, produc mai puține gaze cu efect de seră, sunt mai rezistente la condițiile climatice extreme și nu transmit boli precum gripa aviară sau Covid-19.

AR PUNE AUSTRALIENII ȘARPE… PE FARFURIE?

Natusch locuiește în Cairns, în nordul Queensland, unde carnea de crocodil este consumată și ușor accesibilă, dar crede că australienii ar putea să nu fie încă pregătiți să mănânce piton.

„Dacă omenirea se gândește serios să implementeze cu adevărat practici durabile și să ne asigurăm viitorul, trebuie să începem să gândim în afara cutiei în care ne-am autoizolat”, a spus el. Dar înțeleg perfect că australianul de rând va strâmba din nas la o friptură de piton”.

O ALTERNATIVĂ BUNĂ PENTRU AFRICA ȘI ASIA, ZONE ÎN CARE CONSUMUL DE ȘERPI NU ESTE LA FEL DE TABU!

Fermele de pitoni s-ar bucura însă de succes în anumite zone din Africa și Asia, unde consumul de șarpe nu este la fel de tabu.

Patrick Aust crede că ar putea fi o opțiune viabilă în sudul Africii, în special acolo unde o secetă severă ucide animalele.

„Având în vedere că Africa se confruntă în prezent cu o secetă fără precedent cauzată de El Niño, și animalele mor pe capete, capacitatea de a regla procesele metabolice și de a menține starea corporală pe care o oferă reptilele în perioadele de foamete ar putea schimba modul în care privim aceste lucruri”, a spus el.

Creșterea comercială a pitonilor este mult mai puțin probabilă în Australia, unde nu există prea multe specii care s-ar preta acestei activități, potrivit Natusch.

„Avem pitonul pigmeu în Pilbara – cea mai mică specie de piton din lume, care nu este cu mult mai mare decât degetul arătător”, a spus Natusch.

CRESC UȘOR DAR… NU SUNT UȘOR DE CRESCUT!

Lin Schwarzkopf, șeful departamentului de zoologie și ecologie la Universitatea James Cook, a spus că este nevoie de o examinare mult mai atentă a tuturor aspectelor în ceea ce privește creșterea pitonilor, înainte de a decide dacă ar trebui să mâncăm reptile!

„Ar trebui să văd mai multe informații despre lanțul de aprovizionare înainte de a crede că este o idee grozavă”, a spus Lin Schwarzkopf.

Schwarzkopf a spus că pitonii au crescut foarte repede, însă nu au fost ușor de crescut. „Trebuie să-și schimbe voluntar temperatura corpului. Așa că trebuie să le oferi zone calde și zone mai reci. Acesta este un lucru dificil de făcut la scară industrială și este și foarte costisitor”, a spus specialista.