Mai exact, familia Chelaru a ocupat locul întâi în topul celor 20 de exploatații de ovine/caprine premiate pentru performanțele în activitate, în cadrul Balului fermierilor din Regiunea de Nord-Est a Moldovei, un eveniment organizat de Asociația Crescătorilor de Ovine și Caprine „Miorița“, județul Neamț și desfășurat la Roman, în ziua de 21 ianuarie.

ŢURCANE BĂLĂ ŞI VACI ANGUS

La ora actuală, Ștefănel-Simion și Nicoleta Chelaru dețin aproximativ 500 de oi din rasa Țurcană Bălă și 30 de vaci Angus, ferma lor zootehnică fiind amplasată în Depresiunea Comănești din Carpații Orientali.
Acolo, în munte, au creat toate condițiile pentru a procesa laptele și pentru a obține unt, caș și urdă, brânză frământată în coajă de brad, brânză de burduf. Toate bunătățile culinare ale stânii sunt valorificate în propriul spațiu comercial din Piața Comănești, precum și direct din fermă, clienții venind periodic pentru a ridica marfa.
“Începuturile activității mele în oierit le identific încă din timpul când eram în casa părintească, eu reprezentând cea de-a 5-a generație de gospodari preocupați de creșterea oilor și a vacilor. Nu mi-am propus din copilărie să desfășor o astfel de activitate, ci m-am pregătit pentru a fi electrician în domeniul minier, tata fiind la rândul său miner. Dar, în timp, mi-am dat seama de faptul că imi plac mult mai mult oile”, îşi aminteşte Ștefănel-Simion Chelaru.

OILE CU CARE SE MÂNDREŞTE!

Astfel, în urmă cu 20 de ani, împreună cu soția, au decis să investească în oierit și, chiar în anul 2003, au cumpărat vreo 40-50 de oi de la cineva din zona Dărmănești, județul Bacău.
“Atunci, practic, aveam oi de toate mâinile, cum se spune la noi, adică erau metisate. După câțiva ani, am achiziționat oi Țurcană Bucălaie. Am continuat alți câțiva ani cu această rasă, dar parcă tot voiam altceva. Când am reușit să mai adun niște bani, am cumpărat de la Satu Mare oile acestea Bălă, cu care mă mândresc și care îmi aduc multă mulțumire”, își amintea.
Conștient de faptul că performanțele în creșterea și exploatarea animalelor se obțin dacă se răspunde celor trei cerințe de bază, respectiv rasă-masă-casă, familia Chelaru a investit nu doar în genetică, ci permanent a fost preocupată de asigurarea necesarului optim și calitativ de furaje, precum și de creșterea stării de confort și de sănătate a animalelor.

AU REZOLVAT PROBLEMA PĂŞUNII

„La început, ne-a fost foarte greu. În zona noastră, erau oieri mai în vârstă care concesionau cam tot ceea ce se putea, iar noi, fiind mai tineri, nu aveam acces la pășuni. Dețineam doar un hectar în proprietate, de la părinți. De aceea, la început am avut un număr mai mic de oi. Ulterior, dorind să ne dezvoltăm ferma și neavând unde să ducem oile la pășunat, am pornit cu ele prin alte teritorii. Mai exact, toată vara o petreceam la vreo 40 de km de casă, în zona Păuleni-Ciuc, județul Harghita. Pentru toată familia a fost greu, în cei 10 ani pe care i-am petrecut în acest mod. Odată cu apariția legii care a permis să li se închirieze pășunile crescătorilor de animale și nu asociațiilor, care consider că au cam păpat banii degeaba, unele chiar neavând animale dar încasând subvenții de tot felul, am reușit să concesionez și eu o suprafață de vreo 70 de hectare în zona Șupan-Comănești. Între timp, am cumpărat și vreo 70 de hectare, cam toate pârloagele din zonă, pe care le-am îngrijit mult și de unde am obținut fânul necesar furajării oilor”.

ZONA ÎN CARE SE GĂSEŞTE FORŢĂ DE MUNCĂ

Banii i-au adunat foarte greu, deoarece brânza și tot ceea ce obțineau se vindea la prețuri mici. Acum, se bucură de faptul că au ajuns la acest efectiv de 500 de ovine, de o înaltă valoare genetică și cu mari speranțe de dezvoltare, odată cu pasul înainte făcut pe calea valorificării produselor din stână.
Dacă în cele mai multe cazuri, se invocă problema asigurării forței de muncă, de această dată am putut consemna informația că familia Chelaru nu are astfel de dificultăți. În această zonă s-au pierdut numeroase locuri de muncă din minerit și încă există oameni care vor să lucreze, iar valoarea muncii este recunoscută, prin onestitate și prin asigurarea constantă a unui venit decent.

VISUL UNEI PENSIUNI LA MUNTE

Până acum, cei doi fermieri premiați au realizat fiecare investiție cu bani proprii și cu credite. În acest an, fiind bucuroși de faptul că fiica lor, încă studentă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr.T.Popa” Iași, dorește să revină acasă după absolvire, deja s-au interesat de condițiile de accesare a unui proiect cu finanțare europeană sau națională pentru realizarea unei investiții într-o pensiune amplasată în munte.
Având firi energice și întreprinzătoare, Ștefănel-Simion și Nicoleta Chelaru și-au stabilit termenul de un an pentru inițierea acestei investiții, fiind foarte hotărâți ca, în situația în care pașii proiectelor cu susținere publică nu se pot parcurge în mod operativ, să apeleze din nou la resursele proprii.

BALUL FERMIERILOR DE LA NEAMŢ

Asociația “Mioriţa” din Neamţ numără aproximativ 200 de membri. Organizarea “Balului Fermierilor” reprezintă atât o măsură a evoluției Asociației, cât și un cadru de comunicare directă și relaxată, după un an dificil, în contextul provocărilor determinate de secetă, conflictul armat din Ucraina, explozia prețurilor.
Au fost premiaţi 20 de performeri în ameliorarea raselor de ovine – caprine din regiunea Nord-Est, deciziile venind după mai multe inspecții la stâne și după evaluarea ovinelor.

Pentru tânăra generație, din care face parte și fiul meu Sergiu Crăciun, premierea poate reprezenta unul dintre modelele care trebuie duse mai departe, iar pentru cei mai experimentați aduce inclusiv bucuria recunoașterii publice a performanțelor în activitate.
NICU CRĂCIUN
Președinte Asociația “Miorița”

Pur și simplu, animalele „au vorbit” despre performanțele activității oierilor și i-au trimis pe podium! arăta fermierul Nicu Crăciun, Neamț.

un articol de
PETRONELA COTEA MIHAI
redactor Radio România Iaşi