Dacă se respectă prevederile şi normativele în vigoare, oul care ajunge pe rafturile magazinelor este unul certificat şi adecvat consumului. Numerotarea este doar un criteriu de comercializare, care indică sistemul de exploatare a găinilor care au produs ouăle respective şi nicidecum un instrument de măsurare a stresului!!!
În aceste condiţii, să afirmi că ouăle nu sunt bune de consum din cauza stresului găinilor şi că “cifra 3”, de exemplu, indică faptul că avem de-a face cu o “găină stresată”, NU ESTE REAL şi nici argumentabil practic. Iar asta reiese şi din legislaţia europeană, transpusă în legislaţia românească.
Dacă facem o comparaţie, în anul 2009 în România doar 17% din găinile ouătoare au fost crescute în baterii iar în restul spaţiul comunitar 68%. Mă întreb şi eu, oare europenii sunt cumva bolnavi de la atâtea “ouă stresate”?
Din punctul meu de vedere este doar un atac meschin la o industrie în plină dezvoltare şi, ceea ce este şi mai grav, de data asta nu cei din afară ne vor răul… În final, alegerea este a consumatorului, dar inducerea unor temeri atât de nefondate poate fi periculoasă, mai ales pe o piaţă în formare cum este România.
Descrierea modurilor de creştere şi marcarea ouălor
Regulamentul CE nr. 1907/90 cu amendamentele ulterioare, stabileşte standardele de comercializare pentru găinile ouătoare. În condiţii specifice şi foarte clare, ouăle pot fi marcate cu (în funcţie de sistemul de creştere şi exploatare):
• numărul 3 pentru sistemul “Eggs from caged hens”, adică găini crescute în baterii, fără să se menţioneze dacă bateriile sunt sau nu îmbunătăţite
• numărul 2 pentru sistemul “Barn eggs”, adică sistemul de creştere la sol pe aşternut permanent, fără acces în aer liber
• numărul 1 pentru sistemul “Free range eggs”, respectiv creştere la sol pe aşternut permanent, cu acces nelimitat în aer liber dar, atenţie, această numerotare nu se referă în nici un caz la găinile crescute de bunica la ţară, adică sistemul gospodăresc, cu producţii destinate autoconsumului
• numărul 0, pentru creşterea găinilor ouătoare în sistem ecologic (organic farm – fermele organice)
Sistemele de creştere prevăzute la art. 7 şi art. 10 alin.(1) din Regulamentul (CEE) nr. 1907/90, pot fi utilizate numai cu menţiunile cuprinse în anexa II şi cu condiţia ca, în toate cazurile, să fie îndeplinite cerinţele stabilite în anexa III.
Modul de creştere ecologic prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 2092/91, poate fi utilizat numai codul menţionat la pct. 2.1 din anexa la Directiva 2002/4/CE şi menţiunile reluate în art. 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91.
Nici un crescător de păsări care se respectă şi care doreşte să facă profit din această afacere nu poate funcţiona fără a respecta anumite condiţii tehnologice minime.
Găini ouătoare crescute în baterii neîmbunătăţite
Directiva Consiliului 1999/74/CE din 19 iulie 1999 pentru stabilirea standardelor minime pentru protecţia găinilor ouătoare, transpusă în legislaţia românească prin Ordinul ANSVSA nr. 73 din 15 august 2005, stipulează următoarele: “De la 1 ianuarie 2003, utilizarea de baterii neîmbunătăţite este ilegală. Mai mult, de la 1 ianuarie 2012, utilizarea bateriilor neîmbunătăţite deja existente pentru producţia de ouă este ilegală”.
În acelaşi timp, este important să se sublinieze că de la 1 ianuarie 2003, chiar şi bateriile neîmbunătăţite existente trebuie să răspundă următoarelor cerinţe:
• să asigure cel puţin 550 cm² spaţiu în baterie pe cap de găină ouătoare;
• să asigure cel puţin de 10 cm de front de furajare pe cap de găină ouătoare;
• să existe cel puţin două adăpători prin picurare sau două adăpători cu pahar colector în fiecare cuşcă;
• să aibă cel puţin 40 cm înălţime a cuştii la peste 65% din suprafaţa cuştii şi nu mai puţin de 35 cm în orice punct;
• la pardoseli cu suprafaţa înclinată, panta nu trebuie să depăşească 14% şi bateriile trebuie prevăzute cu dispozitive de scurtare a ghearelor.
Găini ouătoare crescute în baterii îmbunătăţite
De la 1 ianuarie 2012, creşterea găinilor ouătoare în baterii se poate face numai în sisteme de baterii îmbunătăţite. Bateriile îmbunătăţite trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
• să asigure cel puţin 750 cm² de spaţiu în cuşcă pe cap de găină ouătoare, din care 600 cm² suprafaţă utilizabilă, adică cel puţin 45 cm înălţime în cuşcă;
• suprafaţa totală în cuşcă trebuie să fie de minim 2000 cm²;
• să asigure cel puţin 12 cm front de furajare pe cap de găină ouătoare;
• să existe cel puţin două adăpători prin picurare sau două adăpători cu pahar colector în fiecare cuşcă;
• înclinaţia pardoselii nu trebuie să depăşească 14%;
• să fie dotate cu stinghii de odihnă, asigurându-se minim 15 cm de stinghie per cap;
• să fie dotate cu un cuibar şi o zonă cu aşternut, iar înălţimea cuştii deasupra cuibarului şi a zonei cu aşternut trebuie să fie de minim 20 cm;
• să existe o alee cu lăţimea minimă de 90 cm între liniile de baterii;
• distanţa dintre pardoseală şi baza unui nivel al bateriei trebuie să fie de cel puţin 35 cm;
• să fie prevăzute cu dispozitive de scurtare a ghearelor.
Găini ouătoare în sisteme ecologice
Directiva Consiliului 1999/74/CE din iulie 1999 şi Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1907/90 (cu amendamentele ulterioare) se aplică şi producţiei de ouă în sisteme ecologice.
Totuşi, o serie de prevederi specifice sunt formulate în Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 834/2007 din 28 iunie 2007 cu privire la producţia ecologică şi Regulamentul Comisiei (CE) Nr. 889/2008 din 5 septembrie 2008 care stabileşte norme detaliate cu privire la producţia ecologică.
Producătorii de ouă ecologice trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, dintre care:
• ouăle pot fi marcate ca fiind produs ecologic doar dacă ferma este autorizată; autorizarea şi controlul anual trebuie efectuate de către un organism de control naţional, în conformitate cu reglementările comunitare;
• numărul de găini ouătoare dintr-un adăpost (efectivul total) nu poate depăşi 3.000 de capete;
• în sistemele ecologice, găinile nu pot fi ţinute în baterii;
• în sistemele ecologice găinile trebuie să aibă acces liber în padoc/spaţii exterioare, cel puţin o treime din perioada de viaţă;
• cel puţin o treime din suprafaţa netă a adăpostului trebuie să fie cu aşternut;
• densitatea maximă în adăpost este de 6 găini ouătoare pe mp de suprafaţă netă;
• densitatea maximă în padoc (spaţiile exterioare) este de 2.500 găini ouătoare la un hectar;
• 95% din hrana de origine agricolă trebuie să fie ecologică. Începând cu 1 ianuarie 2012, furajele trebuie să fie 100% ecologice;
• este interzisă utilizarea de tratamente preventive;
• este interzisă utilizarea de aditivi sintetici şi produse care conţin OMG;
• debecarea este permisă doar în cazul unor probleme care afectează bunăstarea;
• minim 18 cm de stinghie de odihnă pe cap de găină;
• minim un cuibar la 7 găini sau 120 cm² suprafaţă de cuibar în cuibarele colective.
Legislaţia UE nu conţine reglementări speciale cu privire la creşterea puicuţelor pentru găini ouătoare.
