Obiceiuri de Buna Vestire la români: Cum aflau vremea și ce făceau pentru a avea recolte bogate! - Revista Ferma
5 minute de citit

Obiceiuri de Buna Vestire la români: Cum aflau vremea și ce făceau pentru a avea recolte bogate!

B

O serie de obiceiuri de Buna Vestire la români, sărbătoare cunoscută în popor și ca Blagoveștenia sau Ziua cucului, arată credința oamenilor că în acest mod natura este readusă la viață, se intră din plin în sezonul lucrărilor agricole de primăvară și se pregătește noul an pastoral.

Pe 25 martie, majoritatea creștinilor sărbătoresc Buna Vestire sau Blagoveștenia, ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Mesia.

Ziua de Blagoveștenie oferea oamenilor prilejul pentru prognozarea vremii, pentru practicarea unor ritualuri de îndepărtare a forțelor malefice, de divinație și de prognozare a duratei vieții.

Se credea că așa cum este timpul de Buna Vestire așa va fi de Paști.

În această zi se scoteau și stupii de la iernat. Aceștia erau trecuți pe deasupra unui foc, pentru purificare, se afumau și se stropeau cu agheasmă pentru a fi încărcați de fertilitate și de fecunditate și pentru a fi apărați de luarea manei.

Tot în această zi se scoteau și vitele afară din grajduri și se lăsau la soare, ca să fie sănătoase tot anul.

De Blagoveștenie nu se puneau cloștile pe ouă, obicei păstrat și astăzi, sau se credea că din ouăle ouate în această zi nu ies pui, se opreau morile de apă, iar oamenii nu aveau voie să se certe. Femeile aprindeau focuri în fața casei, punând alături de foc o cofiță cu apă pentru ca îngerii păzitori să vină să se încălzească și să-și potolească setea.

Tot de Blagoveștenie, ciobanii se urcau pe căpițele de fân și amenințau iarna cu topoarele, crezând că în felul acesta primăvara va sosi mai repede.

În Transilvania, fiecare familie pregătea în seara de dinaintea Bunei Vestiri clopoței, chibrituri și tămâie. În zori de zi, membrul familiei care se trezea primul lua o oală cu jar, pe care punea tămâie, ieșea afară spre a înconjura de trei ori clădirile și afuma vitele. În timpul acesta făcea zgomot cu clopoțeii legați la picior. Apoi mergea la pomi, și, făcând sub ei focuri slabe, căuta să vadă care va da semne de rodire.

Pe pomul ce i se părea că nu va rodi îl atingea de trei ori cu tăișul toporului, zicând: „Dacă nu rodești, te tai!”

Un alt obicei era acela ca oamenii să mănânce pește, pentru a fi sănătoși ca peștele în tot restul anului.

Riturile săvârșite în această zi se mai întâlnesc în unele sate izolate din zona montană din România.

Ziua cucului: Cântatul cucului prevestea anii de viață ai oamenilor

Buna Vestire, sărbătorită în jurul datei echinocțiului de primăvară, când încep să vină primele păsări călătoare, este cunoscută și sub denumirea de Ziua cucului.

Din lucrarea „Sărbătorile la români” a lui lui Simion Florea Marian aflăm că, în concepția celor mai mulți români, cucul cântă de la Buna Vestire până la Sânziene sau Sân Petru, când se îneacă cu orz și nu mai poate cânta, prefăcându-se în uliu și rămânând astfel până la Buna Vestire viitoare.

Se credea că în această zi nu este bine să umbli flămând și fără de bani asupra ta. Pentru a întâmpina sosirea cucului, oamenii se pregăteau, din timp, cu bani. În momentul în care auzeau cucul cântând, ei aruncau banii în direcția din care se auzea cântecul și rosteau versuri pe un ton interogativ, numărând de câtre ori cânta cucul, deoarece

se considera ca fiecare cântat al cucului corespunde unui an de viață.

Dacă pasărea îi cânta cuiva din față, era semn îmbucurător, semn că toată vara îi va merge bine, dar dacă pasărea cânta din spate sau lateral-stânga, atunci semnul era potrivnic pentru cel care îl asculta.

Se urmărea cu multă atenție locul unde cânta prima dată cucul, iar creanga pe care a stat acesta se tăia și se punea în lăutoarea fetelor, pentru a fi îndrăgite de flăcăi așa cum cucul era îndrăgit de către toți oamenii. În unele sate se obișnuia să se vâneze cucul de Blagoveștenie, capul acestuia fiind conservat în sare pentru ca mai apoi să fie purtat de fete în sân, la hore. Tinerele credeau că vor fi invitate, astfel, des la joc și repetau mereu în gând: „Cum nu stă cucul în loc, /Așa să nu stau eu în joc”.

Surse: Agenția Națională A Zonei Montane, criticarad.ro

Cisteste si...

Recomandările redacției
Ultimele articole
Citește mai multe știri →