Vorbim de intervalul de timp din preajma fătării în care scroafele trec de la gestația târzie către lactația timpurie. Acum survin modificări metabolice profunde, dar și comportamentale și fiziologice, care impun o hrănire adecvată.

Deși acest termen – perioada de tranziție – este adesea folosit în zilele noastre, nu există un consens asupra duratei sale. Majoritatea tind să fie de acord că perioada de tranziție include ultimele 5-7 zile de gestație și primele 3-5 zile de lactație și este caracterizat printr-o schimbare dramatică a necesarului de nutrienți de la o zi la alta.

Modificări cu impact major asupra nutriției

1. Scroafele în acest interval de timp intră în faza catabolică din cauza dezechilibrului dintre aportul și excreția de nutrienți, în urma creșterii rapide a fetușilor și a dezvoltării glandei mamare, a procesului de fătare, a producției de colostru, urmată de debutul producției lactate. Astfel, este evident faptul că scroafele aflate în perioada de tranziție trec prin modificări metabolice profunde.
2. În plus, trebuie menționat că tot în această fereastră de timp, scroafele sunt mutate din boxele de gestație în grup, în boxele de fătare individuale. Acest proces poate declanșa un set de modificări comportamentale, care se adaugă provocărilor nutriționale.
3. Apoi, pe măsură ce se apropie de momentul fătării, scroafele trec și printr-o multitudine de transformări fiziologice datorate modificărilor la nivel hormonal.
4. Tot în această perioadă are loc trecerea purceilor de la viața intrauterină la cea extrauterină, iar supraviețuirea lor reprezintă o mare provocare, atât în timpul fătării, cât și în primele zile de viață.

Obiectivele furajării scroafelor în perioada de tranziție

Indiferent de cât de dramatice sunt nevoile de nutrienți sau modificările fiziologice în această perioadă complicată, furajarea scroafelor aflate în tranziție nu a fost studiată suficient.

Obiectivele furajării scroafelor în perioada de tranziție ar trebui să satisfacă schimbările zilnice ale necesarului de nutrienți pentru a asigura normalitatea fătării, producția de colostru, ambele elemente fiind de o importanță capitală în minimizarea numărului de purcei fătați morți, respectiv a mortalității acestora în primele 3 zile de viață.

Rații adaptate fiecărui individ

În trecut, furajarea scroafelor cu același furaj, atât pe durata gestației, cât și în lactație era o practică obișnuită. Această strategie este în continuare răspândită în unele țări în care sursele de proteină sunt mai degrabă ieftine, iar densitatea animalelor este scăzută, cum este cazul la noi al gospodăriilor populației. Totuși, în prezent, majorității scroafelor întreținute în ferme comerciale li se asigură rații relativ sărace în energie și proteine (aproape) ​​pe toată durata gestației, respectiv bogate în energie/ proteine odată cu intrarea în perioada de tranziție.

În mod ideal, pentru a acoperi necesarul real de nutrienți, hrănirea scroafelor aflate în perioada de tranziție ar trebui să fie adaptată fiecărui individ, luând în considerare stadiul fiziologic (adică ziua gestației sau ziua lactației), greutatea în viu și nivelul producției lactate. Cu toate acestea, în practică, strategia furajării pare să se concentreze, mult mai mult, pe minimizarea necesarului de forță de muncă și eliminarea posibilelor greșeli manageriale decât pe maximizarea productivității scroafelor, puțină atenție fiind îndreptată spre factori precum paritatea (rangul fătării), greutatea în viu a scroafelor, stadiul reproductiv ori productivitatea acestora.

Ținte nutriționale

Cerințele nutritive ale scroafelor în privința energiei, proteinelor ​​și a aminoacizilor esențiali se modifică rapid în timpul perioadei de tranziție. Cu toate acestea, în majoritatea fermelor, sistemul de hrănire este setat doar pe furnizarea unei singure diete pentru fiecare boxă sau compartiment și, prin urmare, trecerea de la rația de gestație la acea de lactație coincide, cel mai adesea, cu transferul scroafei în maternitate. Prin urmare, ideal ar fi ca nivelul de nutrienți din rațiile de gestație și lactație să asigure compromisul între ceea ce este optim pentru creșterea fetală, a glandei mamare, a producției de colostru, respectiv lapte, dar și a acumulării de către scroafe a masei corporale optime și a rezervelor corporale.

Moment important pentru performanța fermei

În ciuda duratei sale scurte, perioada de tranziție este foarte importantă, în principal pentru că numărul de purcei înțărcați este un factor determinant în evaluarea productivității reproductive a scroafele și a faptului că majoritatea pierderilor de purcei au loc în primele lor 3 zile de viață. Cum spuneam, în perioada de tranziție au loc evenimente biologice importante. Iar multe procese fiziologice legate de eficiența reproductivă suferă modificări semnificative, aspecte care sunt sau pot fi influențate de nutriția corectă scroafelor.

SUPRAVIEȚUIREA PURCEILOR

Este cunoscut faptul că dezvoltarea fetală crește exponențial pe parcursul gestației, dar atinge valori maxime în ultimele 10 zile dinaintea fătării. Acumularea de masă corporală fetală – cu efect major asupra greutății individuale a purceilor la fătare – este esențială pentru supraviețuirea purceilor, asigurarea performanțelor de creștere, atât în ​​perioada de alăptare, cât și după înțărcare. În consecință, acest ritm alert al dezvoltării fetale are o legătură directă cu nutriția scroafelor, întrucât cerințele acestora de proteine și aminoacizi cresc și ele proporțional în ultimele zilele de gestației, având în vedere că organismul matern îi direcționează prioritar către fetuși.

Producția de colostru

Unul dintre cei mai importanți parametri ai producției suine este reprezentat de reducerea mortalității purceilor fătați vii, în primele 3 zile postpartum, element care are drept cauză, în mare măsură, un aport insuficient de energie, deși sănătatea purceilor sau imunitatea lor scăzută pot juca, de asemenea, un rol important. După cum se știe, imediat după naștere, pentru asigurarea necesarului de energie, purceii nou-născuți se bazează pe oxidarea glicogenului din ficat și din musculatură, precum și pe utilizarea nutrienților din colostrul ingerat.

Astfel, în definitiv, supraviețuirea purceilor depinde de cantitatea de colostru pe care o consumă, iar producția de colostru depinde 100% de scroafă, implicit de nutriția acesteia.