Italia este considerată patria acestei culturi, acoperind o suprafață de aproximativ 4000 ha, răspândirea rucolei perene în majoritatea zonelor agricole datorându-se frunzelor sale mai netede și mai suculente, care astăzi reprezintă o preferință a consumatorilor.

SUPE, SOSURI, INGREDIENTE

Pe lângă faptul că reprezintă un ingredient al salatelor, rucola perenă este folosită ca garnitură pentru multe preparate și ca topping pentru pizza. Frunzele mai bătrâne sunt prea picante pentru a fi consumate crude, dar pot fi adăugate în supe sau sosuri.
Rucolino, un lichior preparat în unele zone din regiunea Campania (Italia), are proprietăți digestive și diuretice și trebuie luat în considerare și în cadrul utilizărilor alimentare.
Alte utilizări potențiale ale rucolei perene se referă la semințele din care se poate extrage un ulei în proporție de 36% și care conțin 38,9% acid linolenic, 22,3% acid linoleic și 12,6% acid oleic.

PROIECT COMUN DE CERCETARE

Ca urmare a faptului că fermierii europeni au început să manifeste un interes accentuat față de cultivarea în seră a rucolei perene (Diplotaxis tenuifolia L.-DC.), Facultatea de Horticultură a Universității de Științele Vieții ”Ion Ionescu de la Brad” din Iași și Departamentul de Științe Agricole al Universității Federico II din Napoli, Italia au demarat un proiect comun de cercetare științifică privind efectele unor factori experimentali precum genotipul, timpul de plantare, tipul de mulci, modelul de fertilizare, formularea biostimulatorului, asupra principalelor variabile de producție și de calitate ale culturii.

ITALIA: RUCOLA CREŞTE SPONTAN

În Italia, D. tenuifolia prosperă spontan de-a lungul zonelor de coastă la altitudini sub 400 m, este bine adaptată la solul aspru și calcaros, deși se preferă solul nisipos-lutos cu o bună capacitate de drenaj și este tolerantă la sare.
„Rucola perenă este o cultură de sezon rece, care prezintă o rată de creștere și o dezvoltare mai rapidă la creșterea duratei zilei și a valorii temperaturii în intervalul de la 2 la 25 grade C. Plantele cresc la tăierea frunzelor la 3-5 cm deasupra suprafeței solului, datorită capacității lor de a stoca și utiliza rezervele de carbohidrați din rădăcina principală, permițând noi muguri și emisia de lăstari la baza plantei. D. tenuifolia este cultivată mai frecvent în sere acoperite cu folii termice de polietilenă formate din 1 până la 5 straturi și cu grosimea de 0,15 până la 0,25 mm”, explică Gianluca Caruso, profesor și cercetător coordonator în cadrul Departamentului de Științe Agricole al Universității Federico II din Napoli.

PREGĂTIREA MEDIULUI PROTEJAT

Mediul protejat este dotat chiar și cu sisteme anti-îngheț, precum și cu deschideri în perete și pe acoperiș, pentru a preveni umiditatea excesivă. Umbrirea prin plasă sau albirea acoperișului pot fi necesare, în condiții de intensitate excesivă a luminii.
Rucola perenă poate fi cultivată și drept “cultură fără sol”, folosind un sistem plutitor sau tehnica filmului nutritiv. Randamentul culturii depinde de soi atât în câmp deschis, cât și în spațiul protejat.
Specialiștii subliniază faptul că, înainte de plantare, se efectuează arătura la 30 cm adâncime, urmată de grapă iar periodic se efectuează prelucrarea adâncă a solului. Întărirea și nivelarea suprafeței crestelor (1-2 m lățime) se efectuează înainte sau concomitent cu însămânțarea. Este util să se administreze gunoiul de grajd împreună cu solarizarea și să se practice rotația culturilor. Semănatul se efectuează pentru culturi axate pe producția de tipul „baby leaf”, în timp ce plantatul este preferat pentru culturile proaspete.
În ambele cazuri, ciclurile de cultură sunt de obicei gestionate de la începutul toamnei până în primăvară sau din primăvară până în vară, în funcție de sistemul de cultură, suprafața de producție și cererea comercială.

FERTILIZAREA ŞI IRIGAREA CULTURII DE RUCOLA

Cerințele nutriționale ale rucolei perene sunt modeste iar nutrienții pot fi furnizați și prin fertirigare. Rucola perenă este adaptată solurilor dure și aride, iar prezența unei rădăcini pivotante bine dezvoltate care ajunge până la 40 cm în adâncime sugerează o irigare adecvată, dar nu excesivă, pentru a asigura o stare sanitară bună și o calitate optimă a frunzelor.
Irigarea la culturile orientate „baby leaf” se efectuează prin metoda aspersoarelor cu 0,05-0,10 duze mp (distanțate 3×3 m), debit de 100-200 l/h, stabilite la 2 m înălțime pentru a evita obstrucțiile la mașina în funcțiune; în cazul cultivării cu destinație pentru piață proaspătă, se potrivește mai bine irigarea prin picurare (2-4 l/h).
Strategiile ecologice de combatere a buruienilor ar trebui să fie preferate utilizării erbicidelor, deoarece foarte puține principii active sunt înregistrate în toate țările.

În țara noastră, cultura capătă teren datorită proprietăților sale benefice sănătății umane, fiind utilizată ca antiinflamator, afrodisiac, antidiareic, anticancerigen, cardiovascular, mucolitic, inhibitor al lipazei pancreatice.
VASILE STOLERU
Prorector USV Iași

CUM RECOLTĂM FRUNZELE?

Recoltarea frunzelor de D. tenuifolia se efectuează în stadiul de pre-inflorescență, la 20-100 de zile după plantare sau recreștere, în funcție de perioada de cultivare, mediu și destinația pieței.
După prima recoltă sunt realizabile chiar și 4-5 cicluri suplimentare de cultură, în funcție de condițiile pedoclimatice. Recoltarea se efectuează manual pentru culturile proaspete orientate spre piață iar culturile „baby leaf” sunt recoltate mecanic. La fiecare recoltare, frunzele trebuie tăiate la 3–5 cm deasupra cotiledoanelor pentru a evita deteriorarea apexului vegetativ, permițând astfel o regenerare rapidă și abundentă.
Când D. tenuifolia este cultivată din toamnă până în primăvară, se pot face 4 până la 5 tăieri când frunzele au atins lungimea de 10-15 cm, în timp ce câteva recolte pot fi efectuate vara. Randamentul comercializabil variază între 0,5-1,8 t/ha pentru fiecare ciclu de creștere, producția totală depășind chiar și 60 t/ha.

Când cultura este folosită pentru producția de „baby leaf”, semănatul se face mecanic, în rânduri continue la 5 cm între ele și la 3-5 mm adâncime, densitatea plantelor fiind de 1800 de plante/mp iarna şi 2800 de plante/mp vara, cu 7-8 kg semințe/ha.
GIANLUCA CARUSO
Departamentul de Științe Agricole
Universitatea Federico II Napoli

ATENŢIE LA DEPOZITARE!

Depozitarea la temperaturi scăzute (mai mici de 5 grade C) trebuie făcută imediat după recoltare, orice întârziere având ca rezultat reducerea termenului de valabilitate. Datorită rezistenței D. tenuifolia la frig, se pot seta temperaturi de 0-2 grade C pentru perioade de până la 10 zile. Igienizarea poate fi operată prin spălare precisă cu apă rece de la robinet completată cu un dezinfectant.
Produsele cu clor sunt utilizate în mod predominant, dar s-au obținut efecte bune și prin tratarea cu acid lactic (20 mg/l) și acid peroxiacetic (300 mg/l), care au inhibat experimental creșterea microbiană pe toată perioada de valabilitate.

Fermierii au o nouă oportunitate de afaceri. D. tenuifolia se caracterizează printr-un habitus de creștere perenă, ceea ce o face mai potrivită ca plantă de cultură.

un articol de
PETRONELA COTEA MIHAI
redactor Radio România Iaşi