”În momentul ăsta nu putem să combatem afidele de pe culturi”, spune Nicolae Popescu, deoarece a crescut rezistența dăunătorilor în fața produselor de protecție a plantelor.
A terminat Liceul de Științele Naturii în 2010. În clasa a XI-a, fost olimpic național la chimie și câștigase o bursă oferită de Facultatea de Farmacie din Galați. „Aveam șansa să intru la Farmacie fără concurs, dar am refuzat și am ales să mă fac inginer agronom, fără a avea pe cineva agronom în familia mea.
M-am născut, am crescut într-o familie de la țară în județul Brăila și mi s-a părut că activitatea cea mai potrivită pentru mine este aceea de a fi pe câmp”, ne-a declarat ing. Nicoale Popescu, directorul tehnic al SCDA Brăila.
NICOALE POPESCU ȘI-A ÎNCEPUT CARIERA CA LUCRĂTOR ÎN MECANIZARE
În timpul studenției, tânărul cercetător Nicolae Popescu a lucrat ca mecanizator în insula Mare a Brăilei! „În 2010 m-am înscris la Facultatea de Agronomie din Brăila, iar în 2012 am început activitatea în Insula Mare a Brăilei, la ferma Gemenele. Neavând facultatea terminată, fiind student, am ocupat o funcție de mecanic agricol, având specializare de tractorist, și a lucrat pe utilajele agricole până în 2014.
LIPSA PERSONALULUI
După o scurtă perioadă lucrată în cercetare la stațiune (și revenire în Insula Mare), Nicolae Popescu a ocupat postul de inginer șef, apoi funcția de director tehnic la SCDA Brăila.
Spune că este pasionat de munca dusă la extrem pe care o face: „Stațiunea îmi ocupă 90% din timp în momentul de față; eu și la două noaptea mă urc în mașină și mă duc pe câmp. Sunt anumite probleme cu care ne confruntăm în cursul unui an.”
Nicolae Popescu: „Cea mai pregnantă problemă ar fi lipsa personalului, oamenii nu-și mai doresc să lucreze în agricultură, că noi avem niște salarii fixe pe o grilă învechită care mie nu-mi permite să-i dau unui tractorist mai mult de 3.000 de lei salariu. Atunci preferă să se ducă la privat care îi oferă 8.000 lei pe lună”.
ÎN MOMENTUL ĂSTA NU PUTEM SĂ COMBATEM AFIDELE DE PE CULTURI
A doua problemă cu care se confruntă fermele din sud-estul României este rezistența dăunătorilor în fața produselor de protecție a plantelor.
„Acum sunt niște generații de afide care prezintă o toleranță foarte mare la insecticide. Am încercat diferite combinații de produse și nu am reușit să le combatem.
Fie că vorbim de mazăre, fie că vorbim de cereale păioase, fie că vorbim de arbuști, trandafiri, pomi fructiferi, nu putem să combatem afidele în momentul ăsta de pe aceste culturi cu insecticide și produse omologate în Uniunea Europeană!”, susține directorul tehnic al SCDA Brăila.
Nicolae Popescu: „În momentul ăsta nu putem să combatem afidele de pe culturi: fie că vorbim de mazăre, fie că vorbim de cereale păioase, fie că vorbim de arbuști, trandafiri sau pomi fructiferi!”
Acesta subliniază că în UE sunt un număr răstrâns de substanțe active omologate și din această cauză nu se poate face o alternanță, o rotație a substanțelor active pentru o corectă combatere a dăunătorilor.
CU 3 SUBSTANȚE ACTIVE OMOLOGATE, NU SE FACE COMBATEREA CORECTĂ A DĂUNĂTORILOR
„La afide avem trei substanțe active omologate: deltametrin, cipermetrin și acetamiprid. Am dat o dată un tratament cu unul, am dat a doua oară cu celălalt și așa de 3-4 ani fac această rotație și s-a creat o rezistență în corpul insectelor și nu mai mor”, ne-a declarat ing. Nicolae Popescu.
CITEȘTE ȘI: Explozie de AFIDE în câmp! Insectele ”macină” cel puțin o tonă de grâu la hectar!
FERMIERUL ESTE LA LIMITA DE PROFITABILITATE
Inputurile sunt scumpe, nu sunt eficiente din cauza faptului că sunt puține și creăm rezistență asupra buruienilor, bolilor și dăunătorilor pe culturi agricole. Forța de muncă este deficitară, vremea nu ne ajută și, bineînțeles, prețurile sunt derizorii la produsele agricole vandabile la finalul campaniei.
Fermierul este la limita de profitabilitate, cumva spre zero, adică bagă un ban pe care, cu mult stres, mulți nervi și multă muncă, îl scoate în toamnă. Și cam atât”, punctează acesta.
LABORATORUL AGROCHIMIC – VISUL LUI NICOLAE POPESCU
Nicolae Popescu visează la un proiect: un laborator pentru cartări agrochimice.
„E un vis mai mult că finanțare nu am pentru așa ceva, numai în aparatură, probabil, că va trebui 50-60 mii de euro, încă vreo 40 de mii pentru un echipament de prelevat automat probele, plus acreditări, plus personal… aș avea nevoie de vreo 200 de mii de euro. Deci, e vorba de o sumă incredibil de mare, dar cum sunt optimist, probabil că o să-l realizez”, ne-a mărturisit acesta.
