Examinarea semănăturilor de toamnă în vederea întoarcerii suprafeţelor afectate de condiţiile pedologice din toamnă este prima urgenţă a primăverii. Această măsură poate influenţa major starea economică viitoare a fermei. Acest an agricol, care nu pare a fi prea prietenos, impune ce culturi vor fi semănate pe suprafeţele întoarse.

Refacerea planului de cultură
Evitaţi monocultura la toate plantele cultivate; în felul acesta folosiţi eficient potenţialul de fertilitate naturală a solului şi obţineţi mari economii prin reducerea dozelor de îngrăşăminte, precum şi diminuarea şi chiar combaterea totală a atacului multor boli şi dăunători.
Reamintesc câteva reguli obligatorii pentru principalele culturi ce urmează a fi semănate:
• Floarea-soarelui NU poate reveni pe acelaşi loc mai devreme de 4-6 ani, pentru a preveni atacul de boli (pătarea brună şi frângerea tulpinilor, mana, putregaiul alb şi cel cenuşiu) şi apariţia buruienii parazite Lupoaia şi a dăunătorului răţişoara porumbului. Floarea-soarelui NU se cultivă după plante cu boli comune, cum sunt soia, fasolea, rapiţa, şi nici după plante atacate de Lupoaie (cânepă şi tutun) sau după cartof, dacă a fost atacat de putregai cenuşiu.
• Porumbul NU se cultivă după porumb în parcelele în care s-a semnalat atac de viermele vestic (Diabrotica virgifera virgifera) şi nici după grâul atacat în anul anterior de fuzarioză. NU se cultivă nici după sorg, iarbă din Sudan sau după plante epuizante în apă şi substanţe nutritive.
• Soia NU se cultivă după floarea-soarelui, rapiţă şi nici după alte plante leguminoase.
• Sfecla pentru zahăr NU se cultivă după crucifere, ovăz, floarea-soarelui, cânepă şi nu poate reveni pe acelaşi teren mai devreme de 4-6 ani.
La definitivarea planului de cultură, atenţie deosebită trebuie acordată şi fertilizării efectuate în toamnă în parcela respectivă, cât şi lucrărilor solului şi stării agrotehnice a terenului la ieşirea din iarnă.

Stimularea înfrăţirii productive
Referitor la fertilizarea plantaţiilor cu densitate mică şi debilitate am prezentat princialele aspecte tehnice în numărul anterior al revistei, ca şi motivaţia efectuării ei cât mai devreme, pentru a ajuta înfrăţirea productivă. Acolo unde condiţiile meteorologice au permis, lucrarea s-a efectuat în intervalul de la sfârşitul lunii ianuarie şi a continuat în februarie. Pentru a avea 1-3 fraţi productivi în parcelele cu densitatea sub 400 plante/mp, este necesar ca lucrarea să se încheie în prima jumătate a lunii martie. Dozele de azot calculate anterior trebuiesc corectate în funcţie de cantitatea reală de precipitaţii căzută în zona respectivă în acest an şi, desigur, în funcţie de dozele aplicate deja din toamnă. Cantităţile corecte motivate economic nu pot fi stabilite decât numai prin analize de sol efectuate în laboratoare de specialitate şi pentru fiecare parcelă a fermei.

Semănatul grabnic al culturilor din epoca I
Obţinerea unor culturi reuşite depinde de încadrarea în timp a semănatului, imediat ce se atinge pragul temperaturii minime pentru fiecare specie, timp de 2-3 zile la rând, la adâncimea de semănat. Întârzierea semănatului chiar şi cu puţine zile poate influenţa definitiv recolta, deoarece, primăvara, pierderea apei din sol se produce repede în stratul în care introducem sămânţa. Elementele tehnice principale privind înfiinţarea acestor culturi au fost deja prezentate în revista Ferma pentru 1-15 februarie a.c..
Excedentul de precipitaţii căzute în unele zone obligă cultivatorul să fie atent la prinderea momentului optim de semănat. Pregătirea patului germinativ se face după ce solul s-a zvântat şi nu aderă la pneurile tractorului şi la organele active ale maşinilor, prevenind tasarea terenului şi distrugerea structurii lui.
Folosiţi la semănat numai sămânţă din soiuri şi hibrizi adaptaţi la condiţiile pedoclimatice din zona fermei, menţionate în lista oficială cu soiuri autorizate pentru România. Acordaţi prioritate materialului genetic din ţara noastră şi abia apoi orientaţi-vă spre soiuri şi hibrizi produşi în alte ţări. Nu folosiţi la semănat sămânţă fără buletin de analiză sau netratată contra bolilor şi dăunătorilor.

Erbicidarea cerealelor păioase de toamnă
Combaterea chimică a buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire la cerealele de toamnă. În mod obişnuit, pagubele produse de buruieni în culturile neerbicidate sunt între 10 şi 20% din recoltă, dar sunt situaţii în care procentul de diminuare a recoltei poate ajunge la 60-70%. Buruienile dicotiledonate sunt cele mai păgubitoare, dar nici cele monocotiledonate nu pot fi uitate.
În ţara noastră, câteva dintre buruienile problemă pentru combatere sunt Galeopsis aparine şi Galeopsis tetrahit. Dintre buruienile rezistente, prezente în culturile de grâu, menţionăm: Matricaria chamomilla, M. inodora, Agrostemma githago, Sonchus arvensis, Galium aparine, Stellaria media, Veronica sp., Polygonum ssp. Buruienile sensibile la erbicidare sunt Sinapis arvensis, Cirsium arvense, Thlaspi arvense, Chenopodium album ş.a.
Momentul efectuării lucrării este cuprins între fazele de înfrăţire – începutul împăierii şi atunci când buruienile sunt răsărite, în faza de cotiledoane şi faza de rozetă.
Alegerea erbicidului se face în funcţie de compoziţia floristică din parcelă şi NU după valoarea de comercializare a produsului. Multă atenţie la anul fabricării şi durata de folosinţă menţionate pe ambalaj, cât şi la condiţiile de păstrare. Dozele recomandate sunt menţionate şi trebuie obligatoriu a fi respectate. Cantitatea de apă folosită este în funcţie de echipamentele utilizate şi de metoda de aplicare, terestru sau cu aviaţia. Respectaţi toate instrucţiunile cu privire la reglarea echipamentelor şi nu vă abateţi de la regulile de protecţia mediului şi a muncii!

ŞTIAŢI CĂ…
• La cultura porumbului, principalul element pentru stabilirea structurii hibrizilor îl reprezintă perioada de vegetaţie. În prezent, în lume se folosesc două sisteme empirice de evaluare a maturităţii porumbului:
– grupele FAO (Food and Agricultural Organization), folosite în special în Europa;
– CRM (Comparative Relative Maturity) utilizat pe continentul american.
• La stabilirea grupelor FAO se au în vedere temperatura maximă zilnică, temperatura minimă zilnică şi temperatura biologic activă (care pentru porumb este de 10oC – respectiv suma gradelor de temperatură mai mari de 10oC pe întreaga perioadă de vegetaţie);
• Valorile exprimate de CRM nu reprezintă perioada calendaristică de la răsărit la maturitate exprimată în zile, ci stabileşte doar dacă un hibrid va ajunge la maturitate până la venirea iernii;
• Corect din punct de vedere fitotehnic este să ne orientăm după clasificarea FAO;
• Pentru orientare, prezentăm scările FAO şi CRM (tabel).

Un articol publicat în revista Ferma nr. 4/231 (ediţia 1-14 martie 2019)