Ioan T. Tue a muncit o viaţă pe lângă casa lui, precum şi în cea a părinţilor. Atunci când găsea timp liber, desigur. Pentru că viaţa l-a dus pe marile şantiere ale ţării, cum a fost imensa amenajare hidrografică de la Lotru. Acolo şi-a întâlnit şi iubirea vieţii, actuala sa soţie, care era asistentă medicală. Nunta au făcut-o la casa părinţilor, acolo unde doar drumul de pământ îi desparte de judeţul Gorj. „Practic, nunta a avut loc şi în Gorj, şi în Vâlcea, deoarece unul dintre corturi era peste drum iar nuntaşii dansau dintr-un judeţ în altul într-o veselie”, spune pomicultorul. Veselie care ne-a cuprins şi pe noi când am văzut păşunea de peste drum, o mare de verde de peste zece hectare, bine curăţată, pe care pasc oile familiei, precum şi o vacă cu lapte. Aici ne-am simţit ca şi cum ne-am fi apropiat de cer prin atâta verde. Dealul Roşcăi, aşa cum se numeşte zona aceasta, o să-mi rămână în gene ca un loc de unde când întinzi mâna poţi atinge cerul.
Pomicultură tradiţională, în blânda înţelegere cu natura
Ioan T. Tue lucrează împreună cu copilul său peste patru hectare de livezi cu prun, păr şi măr. Dar nu lipsesc nici pomii mai puţin populari, cum ar fi gutuiul, castanul sau nucul. „Să fie de toate pentru toată lumea”, rosteşte ca pe o incantaţie fostul primar. În ultimul timp, în urmă cu trei ani, au replantat mai mult de jumătate din suprafaţă, iar anul acesta prunele şi merele s-au revărsat pur şi simplu ca din cornul abundenţei. Livezile nu sunt superintensive, nici măcar intensive, iar tratamentele sunt evitate natural, deoarece în zona submontană dăunătorii sunt înţelegători şi fac pagube sub pragul de dăunare. Aşa că fructele sunt cu adevărat ecologice, gunoiul de grajd fiind singura amendare a livezilor.
Bucuria cu care ne-a primit fostul primar – care a fost şi secretar de partid pe vremea „împuşcatului”, la exploatarea minieră Berbeşti-Alunul din Vâlcea, semn că politica şi implicarea în viaţa comunităţii i-au fost sădite de mult – ne-a făcut să ne simţim bineveniţi.
Dincolo de livezile „cu toate soiurile de prun posibile”, trebuie să aducem atenţiei voastre modul tradiţional de a face agricultură în blânda înţelegere cu natura. Un stil de agronomie ţărănească, cu mici abateri tehnologice, dar lipsită total de absurda căutare a profitului cu orice preţ. Familia Tue se încadrează frumos în peisaj, iar viitorul lor este la fel de înţelegător precum liniştea din livezile lor!
INSTALAREA TÂNĂRULUI FERMIER – UN PROIECT NUMIT DEZAMĂGIRE
Activitatea familiei Tue este diversă. Creşterea animalelor, a păsărilor de curte, dar şi stupăritul (e un apicultor cu experienţă) întregesc un tablou al ceea ce comuniştii numeau „chiaburime”. Feciorul familiei a absolvit postliceala sanitară şi face voluntariat pentru a se putea angaja în sistem. Între timp a încercat să devină şi tânăr fermier european şi a depus un proiect pe măsura 6.1 în valoare de doar 15.000 euro, însă din cauză că avea în gospodărie un porc şi 25 de oi, a pierdut şansele de a accesa fondurile europene prin care voia să-şi doteze ferma pomicolă cu câteva utilaje mici, absolut necesare pentru uşurarea muncii. Din păcate, a renunţat să mai spere, dar echipa revistei Ferma l-a încurajat să insiste, pentru că noi am văzut multe cazuri când fermierii care au insistat şi până la urmă au reuşit.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 16/221 (ediţia 15-30 septembrie 2018)
