Mersul vremii influenţează puternic parcursul vegetativ al plantelor. Toamna trecută a fost ploioasă şi rece. Iarna a fost mai rece decât iarna anului agricol precedent şi fără ferestre climatice în care plantele să vegeteze. Consecinţa este că plantele sunt într-o fază de vegetaţie mult mai în urmă comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Situaţia este ilustrată comparativ în foto 1 (anul agricol 2015 – 2016, Buziaş) şi foto 2 (anul agricol 2016 – 2017, Timişoara), imaginile arătând starea de vegetaţie a grâului în acest an şi în anul trecut, semănatul fiind făcut în aceeaşi perioadă, după aceeaşi plantă premergătoare.
Trebuie lămurită o diferenţă dintre cele două situaţii: preluvosolul este un sol mai rece şi cu o fertilitate mai redusă decât cernoziomul. Practic, în acest an agricol, în 02 noiembrie nu ar mai fi fost posibil semănatul la Buziaş, pe preluvosol. Diferenţa dintre cele două situaţii este dată de specificul climatic al toamnei şi al iernii.
Dar cât de rece a fost toamna anului trecut?
Evoluţia climatică a lunii noiembrie 2016 este prezentată în grafic. În ansamblu, luna noiembrie a fost mai rece şi mai umedă. Perioadele mai reci au alternat cu perioade mai calde decât mediile multianuale. Însă şi aici situaţia trebuie văzută în context. Perioada mai rece, chiar cu temperaturi negative noaptea, de la începutul lunii noiembrie a venit după un octombrie umed şi mai răcoros. Perioada mai rece s-a suprapus şi cu o perioadă de ploi. Un sol plin de apă are o constantă termică mai mare decât un sol cu umiditate normală, deci se încălzeşte mai greu. Perioada cu zile mai frumoase din a doua jumătate a lunii noiembrie a fost de fapt o perioadă cu temperaturi peste 10oC câteva ore pe zi (dar insuficiente pentru a încălzi solul şi a provoca o evaporaţie semnificativă) şi cu nopţi reci.
A urmat o iarnă fără ferestre de vegetaţie, iar situaţia actuală din câmp este uşor de văzut.
Semănatul mai devreme poate fi o soluţie pentru a evita asemenea situaţii?
În foto 3 (anul agricol 2016- 2017, semănat la 15 septembrie) şi foto 4 (anul agricol 2013 – 2014, semănat la 22 septembrie) sunt prezentate alte două situaţii comparative. Pentru ambele situaţii epoca optimă de semănat este 05 – 20 octombrie. Calitatea lucrului este evidentă, fertilizarea s-a făcut.
În foto 4 este prezentată starea la 10 februarie 2017 a unei culturi de grâu semănată în 15 septembrie 2016. Foarte devreme, comparativ cu epoca optimă. Si totuşi, după specificul acestui an, plantele nu sunt foarte dezvoltate. Sunt chiar cu ceva mai în urmă decât într-un an normal.
În foto 4 este prezentată starea la 20 noiembrie 2013 a unei culturi de grâu semănată în 22 septembrie 2013. Toamna a fost lungă şi caldă. Plantele au crescut foarte mult, depăşind 35 cm. Lanul a fost puternic infestat cu făinare şi a apărut şi rugina brună. Au fost necesare tratamente fitosanitare. Parţial s-a încercat cosirea lanului, cu rezultate bune. Peste iarnă, foliajul prea mare a fost distrus de frig (fără ca plantele să piară), stânjenind reluarea vegetaţiei. A fost necesar păşunatul tehnologic, de această dată oile au fost necesare. Plantele s-au refăcut, producţia a fost bună, dar nu la nivelul din lanurile semănate în jurul datei de 10 octombrie.
Deci, cum este mai bine? Epoca optimă rămâne epocă optimă! Pentru această perioadă trebuie pregătit semănatul şi în această perioadă trebuie acţionat cu toate forţele. Este posibilă decalarea limitată în avans a epocii optime, dar numai pentru anumite soiuri care suportă mai bine o toamnă lungă.
Atenţie la sensibilitatea soiurilor alese
Piaţa autohtonă a fost inundată de o multitudine de soiuri de grâu. Cred că dacă un fermier ar fi fost întrebat acum 15 ani câte soiuri de grâu sunt în Europa, ar fi spus o cifră mai mică decât numărul de soiuri prezente acum în piaţa din România.
Până aici, avantaj fermier: are de unde alege. Dacă nu „alege” la întâmplare. Totuşi, trebuie o rânduială şi în luarea în cultură a soiurilor noi, pentru a evita surprize neplăcute. Soiul din foto 5 (anul agricol 2016 – 2017. Soi mediteranean, semănat
după 20 octombrie) se află de circa trei ani în cultură în partea de vest a ţării. Cu producţii foarte bune. Însă specificul acestui an a arătat o sensibilitate la frig a acestui soi (săgeţile roşii indică creşteri afectate) în situaţia în care a intrat neînfrăţit în iarnă. Rămâne de văzut dacă şi cum va recupera. Oricum, atenţie la prioritatea de semănat pentru acest tip de soiuri!
Recomandarea veche rămâne valabilă: O.C.S. – ochii cât sarmalele!
Text şi foto:
Octavian şi Mirela GULER
Articol publicat in revista Ferma nr. 4 (187) din 1-15 martie 2017
