Şi asta, pentru că nu a reuşit deloc să pregătească terenul pentru concurenţa unei pieţe libere. Dar, a veni cu această iniţiativă (Casa de Comerţ Agro-Alimentar „UNIREA”) într-un moment în care lucrurile mai încep să se aşeze în piaţă, mi se pare absurd. Sunt multe de spus, dar a ne întoarce la abordări declarate prin revoluţie inepte e ca şi cum ne dorim iar aprozare în care şefii de magazin vor fi miliardari pe spinarea producătorilor oneşti şi munciţi.
Pentru că, dragi fermieri, dacă aveţi iluzia că aceiaşi politiceni – pe care îi arătaţi cu degetul că îşi numesc odraslele, neamurile şi amantele în posturi gras plătite la stat, fără să aibă nici o competenţă reală, aceiaşi politiceni care dorm în bocanci şi îşi iau salarii şi pensii speciale sau care sunt bănuiţi că iau comision din orice – ar putea fi cinstiţi cu voi din alt calcul decât cel electoral, atunci e… fără comentarii!
Cine crede că statul poate concura loial în piaţă e dus cu pluta! E ca şi cum arbitrul aflat la centrul unei confruntări sportive ar avea posibilitatea de a da gol după gol sau de a anula golurile valabile doar pentru că echipa care câştigă meciul e mai bună!
Concurenţa este singura care poate păstra ecchilibrul în piaţă, dar statul nu poate fi un concurent bun decât la sectorul cheltuieli umflate şi comisioane grase! A demonstrat-o de nenumărate ori şi nu va pierde nici o ocazie în a-şi arăta ineficienţa şi incompetenţa!
Ce se va întâmpla, totuşi, dacă această struţo-cămilă, Camera de Comerţ Agro-Alimentar „Unirea”, va funcţiona?! Evident, doar puternic subvenţionată de statul patron pe o piaţă cât de cât liberă?! M-am întrebat şi am căutat răspunsuri. Primii afectaţi vor fi, fără doar şi poate, intermediarii. Unii vor căuta să facă faţă sistemului de stat, licitând la baionetă rămânerea pe piaţă în faţa unui sistem care nu va avea decât oportunitatea să urce artificial preţurile de achiziţie. Cu subvenţii de la buget! Dar, chiar şi aşa, niciodată un organism de stat nu va avea viteza de reacţie a privatului. Privatul este cel care se va agăţa de sectorul în care a investit bani. Dacă statul va învinge, prin resurse neortodoxe, adaptabilităţile intermediarilor, cu certitudine va face o afacere extrem de proastă, deoarece privatul va renunţa doar în momentul în care nu va mai avea deloc perspectiva profitului. Moment în care va căuta altceva de mijlocit. Inputuri, maşini second-hand etc.! Dar, în acel moment, piaţa achizitorilor va deveni monocromă. Apoi, din poziţia de monopol, vor putea dansa cum vor cu producătorii agricoli.
Dar… să trăim până atunci! Cert este că abia atunci vor fi condiţii ideale pentru a apărea cooperativele adevărate, locurile din care producătorii agricoli vor căuta un echilibru la oferta de stat.
