Performanţele unui sistem recirculant se pot aprecia prin:

– nivelul intensităţii hrănirii, permis de sistem: exprimat ca procent din biomasa de cultură;
– timpul necesar creşterii peştelui până la atingerea mărimii optime comercializării: se poate reduce prin administrarea ad libidum a hranei.

În cazul sistemului recirculant, capacitatea acestuia nu este determinată doar de volumul de apă pe care-l conţine sau de densitatea de populare cu peşte, ci şi de potenţialul sistemelor de aerare şi de filtrare de a menţine calitatea apei la parametrii optimi pe toată durata unei furajări intense.

Asigurarea nivelului de consum, corespunzător satisfacerii cerinţelor nutritive care permit punerea în valoare a potenţialului productiv al sturionilor, reprezintă obiectivul principal al eficientizării creşterii acestora.

Punctul de plecare în organizarea ştiinţifică a alimentaţiei sturionilor îl reprezintă cunoaşterea principalelor nutreţuri care intră în hrana acestor peşti, a modalităţilor de preparare şi de administrare a lor, precum şi a valorii lor nutritive.

În sistemele intensive, complet controlate, hrana suplimentară este echivalentă cu hrana distribuită, fără a exista o productivitate naturală (organisme ce cresc în mod natural).

Pentru a realiza o supravieţuire ridicată a peştilor, hrana trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe: să fie uşor de ingerat; să asigure substanţele nutritive necesare dezvoltării peştilor; să nu modifice parametrii apei; să atragă peştii prin colorit şi formă de prezentare.

În cursul dezvoltării lor ontogenetice, post hrănirii viteline, în sistemele intensive recirculante, sturionii trec de la hrănirea cu hrană vie la cea suplimentară cu furaje vegetale şi cu animale înglobate în diverse tipuri de reţete furajere.

Trecerea larvelor la hrănirea activă

În primele zile de viaţă, larvele de sturioni se hrănesc cu conţinutul sacului vitelin. În funcţie de specia de Acipenseridae şi de temperatura apei în care trăiesc, larvele ajunse la vârsta de 6-12 zile trec de la hrănirea vitelină la cea activă, în decurs de 2-4 zile. Trecerea larvelor la hrănirea activă se realizează astfel:

– la vârsta de 6-8 zile (la temperatura apei de 18-20oC), la nisetru;

– la 8-9 zile (la 17-19oC ale apei), la păstrugă;

– la 8-10 zile (la 13-18oC), la cegă;

– la 10-12 zile (la 15oC ale apei), la morun.

În primele 2-3 zile de hrănire activă, larvele de sturion se hrănesc cu microzooplancton (0,7-0,9 mm), iar după aceea cu microbentos.

În primele trei săptămâni de viaţă, puietul de Acipenseridae este alimentat cu hrană vie compusă din dafnii (K=6), crustaceul Artemia salina (K=2,08-3,12), viermi oligocheţi (K=2), larve de chironomide (K=2), forme mici de gamaride (lătăuşi).

Distribuirea hranei vii se realizează în funcţie de vârsta puietului de sturioni (tabelul 1).
Hrana vie se administrează de patru ori/zi, la ore fixe. Astfel, la ora 9 se distribuie 50% din raţia zilnică de oligochete, la ora 12 se administrează 30% din raţia zilnică de dafnii, la ora 15 sturionii se hrănesc cu 50% din raţia zilnică de oligochete, iar la ora 18 se administrează 70% din raţia zilnică de dafnii.

Pe parcursul înaintării în vârstă, puietul de Acipenseridae poate fi furajat şi cu hrană suplimentară. Raportul între hrana vie şi cea suplimentară este în prima lună de viaţă de 90% la 10%, în luna a doua de 25% la 75%, iar în luna a treia, 10% hrană vie la 90% hrană suplimentară.

Hrănirea tineretului de cegă (Acipenser ruthenus)

Cercetările efectuate de Cristina Muscalu-Nagy au arătat că la cega crescută în sistem recirculant hrănirea activă începe la vârsta de 7-8 zile.

Schema experimentală aplicată a cuprins, după resorbţia sacului vitelin, hrănirea cu nauplii vii de Artemia salina, amestec de nauplii de Artemia salina şi Tubifex măcinat (în proporţii diferite), numai cu Tubifex măcinat şi apoi cu mixtură de Tubifex măcinat şi furaj granulat (în proporţii diferite), după care s-a trecut doar la hrănirea cu furaj granulat (tabelul 2).

Mixtura folosită în hrana puietului de cegă în proporţiile menţionate în tabelul 2 s-a realizat prin măcinarea viermilor Tubifex cu ajutorul unui blender de bucătărie şi amestecarea acestei compoziţii cu furaj DAN-EX 1362, având granulaţia de 0,2 mm. Acest furaj a avut o concentraţie de proteină de 62% şi de 13% grăsimi.

După vârsta de 45 de zile de la începerea hrănirii active, puietul de sturioni poate fi hrănit numai cu furaje granulate (tabelul 3).

Odată cu înaintarea în vârstă şi cu creşterea masei corporale, granulaţia furajului creşte, iar ponderea hranei din masa corporală scade treptat, la puietul de sturion.

IMPORTANŢA HRANEI VII

Hrana vie are o importanţă deosebită în alimentaţia sturionilor şi a altor peşti de cultură cu valoare economică ridicată (salmonide, ciprinide ş.a.). Aceasta este necesară speciilor de peşti în special în fazele de hrănire din stadiul larvar şi de alevin.

Hrana vie asigură, din punct de vedere nutriţional, toată gama de elemente nutritive necesare fiecărei specii de peşti, care nu pot fi substituite prin furaj.

Ca urmare a folosirii hranei vii, în primele faze de dezvoltare a larvelor de peşti, se obţine un puiet cu calităţi bioproductive superioare, cu un procent ridicat de supravieţuire şi cu riscuri reduse de îmbolnăvire.
Hrana vie pentru creşterea intensivă a peştilor se poate asigura prin culturi dirijate.

Pentru alimentaţia larvelor, alevinilor şi a puilor de sturioni se folosec cu rezultate bune culturi de crustacee (Artemia salina, Daphnia), precum şi culturi de viermi oligocheţi (Tubifex sp.).

TABELUL 1: RAŢIA ZILNICĂ DE HRANĂ VIE LA PUIETUL DE STURIONI

(după Manea, 1980)

TABELUL 2: HRĂNIREA TINERETULUI DE CEGĂ CU HRANĂ VIE ÎN PRIMELE STADII DE CREŞTERE

* % MC/Z = % din masa corporală pe zi
(după Cristina Muscalu-Nagy, 2007)

Tabelul 3: Hrănirea puietului de cegă cu furaj granulat în primele stadii de creştere