Triticalele sunt cereale hibrid rezultate din încrucişarea dintre grâu şi secară şi au o valoare energetică mai mare decât cea a secarei. Administrate în hrana porcilor, ele au un conţinut energetic apropiat de cel al porumbului.
În ţara noastră, grâul participă în cantităţi reduse în hrana animală, deoarece se folosesc doar grăunţele cu calităţi panificabile reduse şi spărturile de grâu.
Condiţiile de calitate (SR ISO 7970:2001) prevăd ca grâul să aibă o culoare de la galben deschis la galben roşcat, gust normal şi fără mirosuri nespecifice, corpuri străine de maxim 10%, din care cele inerte să fie sub 0,5%, iar seminţele altor plante de cultură fără defecte de 5%, precum şi gluten umed de maxim 18%. De asemenea, nu este admisă infestarea cu dăunători.
TABELUL 1: COMPOZIŢIA CHIMICĂ A GRÂULUI ŞI A TRITICALELOR
Administrarea în hrană
Grâul furajer folosit în alimentaţia suinelor se poate încorpora în proporţii de 15-25% în furajele combinate, având o bună influenţă asupra cărnii şi grăsimii. Acesta se administrează măcinat grosier, deoarece dacă este folosit sub formă de făină, digestibilitatea scade din cauza formării unor aglomerări ce reduc suprafaţa de expunere la sucurile digestive, putând determina şi ulceraţii.
Grâul furajer este indicat a se utiliza cu precădere în alimentaţia găinilor, cu participare în proporţie de 10-25% în structura nutreţului combinat, deoarece întreţine şi stimulează producţia.
Ca şi în cazul orzului, folosirea grâului şi a triticalelor în alimentaţia monogastricelor este limitată de prezenţa factorilor antinutritivi în cantităţi însemnate, cum sunt pentozanii reprezentaţi de arabinoxilani. Conţinutul acestora este redat în tabelul 2.
TABELUL 2: TIPUL ŞI CANTITATEA DE PNA*
din grăunţele de cereale (% din SU)
Aceştia se găsesc în cantităţi mari mai ales în grăunţele nematurate, valoarea acestora scăzând odată cu maturarea. Aceşti factori antinutritivi determină o vâscozitate crescută a conţinutului intestinal, diminuarea digestiei şi resorbţiei, tranzit intestinal lent, modificarea microflorei intestinale şi apariţia excrementelor lipicioase şi apoase.
În mod obişnuit, aceste cereale se pot adăuga în furajele combinate în proporţii de 10-20%, iar în unele cazuri chiar şi de până la 50%, fiind necesare enzimele exogene de tipul xilanazelor. Folosirea grâului şi a triticalelor în furajul combinat în proporţie mai ridicată este condiţionată de prezenţa xilanazelor.
ÎNSUŞIRI BIOLOGICE ŞI ECONOMICE
Triticalele prezintă:
– rezistenţă ridicată la temperaturi scăzute, ceea ce favorizează prelungirea vegetaţiei până toamna târziu şi o reluare mai timpurie a creşterii în primăvară;
– vigurozitate mare a plantelor şi un ritm rapid de creştere;
– toleranţă la toxicitatea ionilor de aluminiu, ceea ce face inutilă amendarea cu calcar a culturilor înfiinţate pe solurile acide;
– rezistenţă genetică la un spectru larg de boli şi la iernare şi asigură o bună stabilitate a producţiei de la un an la altul;
– valoarea nutritivă a boabelor de triticale este superioară atât grăunţelor de grâu şi de orz, cât şi celor de secară.
