Fermierii vând de două ori mai mult grâu pentru același salariu. Voinea Alexandru (Dolj): „Grâul a ajuns din nou la prețurile de acum 10 ani, dar costurile au rămas la nivelul anului 2026”. Singura materie primă care pare că nu își păstrează valoarea este grâul”

Fermierii vând de două ori mai mult grâu pentru același salariu. Voinea Alexandru (Dolj) a făcut o analiză care explică nemulțumirea fermierilor.

Prețul grâului a făcut cerc complet în ultimii zece ani. După maximele istorice din 2022, piața a revenit aproape la nivelul din 2016. Diferența este însă uriașă: motorina, îngrășămintele, arenda și toate celelalte costuri au rămas la niveluri record. Rezultatul? Mulți fermieri spun că muncesc și plătesc mai mult și câștigă mai puțin.

Voinea Alexandru, fermier din Urzica Mare (Dolj), face o analiză care explică una dintre cele mai mari nemulțumiri ale agricultorilor români: după un deceniu de fluctuații spectaculoase, prețul grâului s-a întors aproape de nivelurile din urmă cu zece ani, însă cheltuielile de producție au rămas la cote record.

55 DE BANI – CEL MAI REDUS NIVEL AL ULTIMULUI DECENIU

În urmă cu zece ani, începutul lui 2016 a adus unul dintre cele mai dificile momente pentru cultivatorii de cereale. După recolta din 2015, grâul se vindea cu aproximativ 0,80 lei/kg, însă piața s-a prăbușit rapid, iar prețul a coborât până la 0,55 lei/kg, cel mai redus nivel al ultimului deceniu.

Voinea Alexandru (Dolj): „Grâul a ajuns din nou la prețurile de acum 10 ani, dar costurile au rămas la nivelul anului 2026”.

La acea vreme, costurile pentru înființarea și întreținerea unui hectar de grâu erau estimate la 3.000-3.200 lei, ceea ce însemna că o producție de 4-5 tone la hectar devenea rentabilă doar dacă grâul era valorificat cu minimum 0,70 lei/kg. Sub acest prag, profitul dispărea aproape complet.

EVOLUȚIA PREȚULUI GRÂULUI

2016: 0,55-0,70 lei/kg;
2017-2020: 0,60-0,85 lei/kg;
2021: peste 1 leu/kg;
2022: 1,80-2,00 lei/kg, după izbucnirea războiului din Ucraina;
2023-2026: revenire la aproximativ 0,80-1,10 lei/kg, în funcție de calitate și momentul comercializării.

COSTURILE NU AU MAI COBORÂT

Paradoxul ultimilor ani este că piața cerealelor s-a întors aproape la nivelurile din 2016, însă motorina, îngrășămintele, semințele, pesticidele, piesele pentru utilaje, arenda și costurile cu forța de muncă au crescut puternic.

În aceste condiții, spun fermierii, problema nu este doar prețul grâului, ci diferența tot mai mică dintre prețul de vânzare și costul de producție. Chiar și o recoltă bună poate aduce pierderi dacă piața este nefavorabilă în momentul valorificării.

Fermierii: „Vindem de două ori mai mult grâu pentru același salariu”

ANALIZA LUI VOINEA ALEXANDRU A STÂRNIT NUMEROASE REACȚII

Gabriel Bartic atrage atenția asupra scăderii puterii de cumpărare a fermierilor:

„În 2016, pentru un salariu minim trebuia să vinzi aproximativ 2,1 tone de grâu. În 2026 trebuie să vinzi aproape 4,5 tone. În 2007 erau suficiente doar 700 de kilograme.”

Mulți agricultori confirmă că au traversat ani și mai dificili. Marius Mălin amintește că în 2018 a valorificat grâul cu doar 0,53 lei/kg, unul dintre cele mai mici prețuri din ultimul deceniu.

Edward Seleșescu remarcă un paradox al pieței: „Scade prețul petrolului, dar cresc motorina și benzina. Scade prețul grâului, dar pâinea se scumpește. Singura materie primă care pare că nu își păstrează valoarea este grâul.”

DEZBATEREA: PIAȚA SAU COSTURILE?

Nu toți participanții la discuție împărtășesc aceeași opinie.

Andrei Șendroiu susține că prețul grâului este dictat de piața internațională și că rentabilitatea depinde în primul rând de productivitate și de eficiența costurilor.

În schimb, Edip Acmola explică faptul că mulți observatori subestimează cheltuielile reale ale unei ferme:

„Sămânță, motorină, îngrășăminte, pesticide, arendă, leasinguri, reparații, taxe, salarii. Numai îngrășămintele și arenda pot însemna peste 2.000 de lei pe hectar. Mulți fermieri rezistă doar pentru că muncesc ei înșiși în fermă.”

Alți agricultori spun că alternativa nu este simplă. Trecerea la rapiță sau soia presupune riscuri la fel de mari în anii secetoși, iar rotația culturilor limitează posibilitatea de a renunța complet la grâu.

O PROBLEMĂ CARE RĂMÂNE DESCHISĂ

Discuția demonstrează că adevărata provocare a agriculturii românești nu este doar prețul cerealelor, ci raportul dintre veniturile obținute și costurile tot mai mari ale producției.

Pentru fermieri, întrebarea nu este dacă grâul valorează astăzi un leu pe kilogram, ci dacă acel leu mai poate susține o fermă viabilă într-o agricultură în care fiecare campanie agricolă devine mai scumpă decât precedenta.