Supravegherea acestora are drept scop depistarea în timp util a situaţiilor critice care pot să apară în viaţa albinelor, într-un sezon când ele nu-şi pot restabili singure starea normală şi drept urmare se impune intervenţia apicultorului.

Supravegherea iernării familiilor de albine se rezumă la controlul auditiv, la examenul resturilor ce se scot periodic de pe fundul stupului şi la curăţirea zăpezii sau a gheţii de la urdiniş.

Controlul auditiv se face cu ajutorul unui furtun de cauciuc lung de 1 m şi cu diametrul interior de circa 1 cm. În momentul efectuării controlului, unul din capetele furtunului se ţine în dreptul urechii, iar celălalt se introduce prin urdiniş sub ghem, până percepem bine zumzetul din interiorul stupului.

Ascultarea se face în mod obligatoriu din două în două săptămâni, în prima jumătate a iernii (noiembrie şi decembrie) şi săptămânal, în ultima parte a ei (ianuarie-martie). Controlul auditiv mai poate fi efectuat şi prin alipirea urechii de peretele din faţă a stupului sau cu stetoscopul medical.

În timpul ascultării, se pot percepe zumzete emise de familia de albine de intensităţi diferite, care au semnificaţii diferite. Astfel, un zumzet uniform, nu prea intens, indică o iernare normală. Un zumzet intens denotă că iernarea nu decurge normal. Un zumzet slab, asemănător foşnetului de frunze, indică lipsa hranei, iar un zumzet prelung, neuniform, plângător, sugerează absenţa mătcii.

În cazul în care nu se percepe nici un zgomot se recurge la loviri uşoare în peretele stupului. Dacă familia răspunde rapid printr-un zumzet puternic, care se potoleşte imediat, înseamnă că iernarea decurge normal. Dacă nu se aude nimic la loviri repetate în peretele stupului, înseamnă că familia a murit.

Examinarea resturilor de pe fundul stupilor se efectuează lunar pe baza resturilor scoase cu ajutorul unei tije metalice îndoită la capăt în unghi drept şi înfăşurată în tifon sau în vată, pentru a nu produce zgomot în timpul raclării.

Pe baza structurii resturilor raclate de pe fundul fiecărui stup se poate stabili modul în care decurge iernarea. Astfel, un număr mic de albine moarte (10 -15 buc) indică o iernare bună. Dacă numărul de albine moarte este mare, înseamnă că familia a intrat în iarnă cu un număr mare de albine bătrâne (se recunosc prin faptul că au corpul de culoare neagră şi lucios, datorită uzurii perişorilor acoperitori) sau s-au îmbolnăvit pe parcurs.

Existenţa unor albine moarte mucegăite denotă o umiditate prea ridicată în stup (pentru a o diminua se intensifică aerisirea cuibului). Prezenţa unor albine decapitate, a sfărâmăturilor de faguri şi a excrementelor de şoareci indică pătrunderea şoarecilor în stup, iar cea a unor albine cu abdomenul umflat realizează o hrană de calitate inferioară sau îmbolnăvirea de diaree. Prezenta cristalelor de miere denotă cristalizarea mierii în faguri ca urmare a unei ventilaţii prea puternice.

Scândura de zbor şi urdinişul se curăţă de gheaţă şi de zăpadă cu ajutorul unui metal încălzit, pentru a nu produce zgomot. Dacă zăpada depusă la urdiniş este afânată, ea nu va fi îndepărtată deoarece permite accesul în stupi şi constituie, în acelaşi timp, un bun strat termoizolant.

Lucrări apicole pe timpul iernii

• supravegherea şi controlul iernării familiilor de albine;
• stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire a albinelor;
• sortarea fagurilor de la rezerva stupinei;

• extragerea şi condiţionarea produselor apicole rămase din lunile precedente;
• curăţirea şi dezinfecţia stupilor eliberaţi de albine;

• repararea stupilor şi utilajelor apicole;
• asigurarea liniştii familiilor de albine;
• aprovizionarea stupinei cu materialele necesare în rezonul apicol următor.

• supravegherea şi controlul săptămânal al iernării familiilor de albine;
• stimularea şi supravegherea zborurilor târzii de curăţire;
• îndepărtarea fără zgomot a gheţii şi a zăpezii neafânate de pe scândurile de zbor ale stupilor;

• protejarea suplimentară a stupilor contra vânturilor reci;
• asigurarea liniştii în stupină;
• repararea utilajelor, însârmarea ramelor şi fixarea fagurilor artificiali.

Articol publicat în revista Ferma nr. 5(37)/2005