În județul Bihor, a apărut dropia (Otis tarda), (pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul și vârful aripilor albe, capul și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă), specie considerată dispărută în România.
Încă de la începutul anului 2021, circa 40 de dropii au fost văzute cuibărind în zona Salonta – Mezőgyán, singurul areal din România unde încă mai trăiește această specie de păsări periclitată.
Potrivit unei postări a Milvius Group, organizaţie non-guvernamentală, la Salonta, dar și pe pășunea de la Boiu (comuna Ciumeghiu), s-a observat „cel mai mare număr de dropii din ultimii 15 ani și e foarte posibil să fie cel mai mare stol de dropii pe teritoriul României în ultimii 30 de ani. Cu toate că suntem siguri că activitățile de conservare, pe care le desfășurăm la Salonta, au impact pozitiv asupra populației din zonă, acest număr mare de exemplare se datorează probabil faptului că, dropiile care trăiesc în zona Salonta-Mezőgyán s-au grupat cu alte păsări din regiuni învecinate din Ungaria, și au ales să petreacă perioada de iarnă împreună, la Salonta. Acest lucru este îmbucurător, deoarece înseamnă că populația de la Salonta nu este izolată de restul efectivelor din Câmpia Panonică și asta o face mai puțin vulnerabilă.”
Pe la mijlocul anilor 1950, dropia a dispărut din cea mai mare parte a Europei, din cauză că habitatul său (stepa eurasiatică) s-a redus.
În România, pasărea a dispărut după ce pajiştile au fost transformate în culturi agricole, dar şi din cauza braconajului. În 1988, conform datelor statistice, în ţară mai erau 48 de exemplare de dropii, iar după 1990 a fost declarată o specie dispărută din fauna României.
Speciaiștii Milvius Group susțin aici este vorba despre o populaţie transfrontalieră de păsări care de la o bucată de vreme au început să cuibărească doar zona românească (și nu în Ungaria).
Una dintre explicații ar fi existența lanurilor de rapiță ce constituie hrana principală în perioada de iarnă pe care o consumă în proporție de 95%.
