Indiferent în ce mediu, rural sau urban, în ferme, grajduri, curți și locuințe, șobolanii sunt una dintre cele mai urâte prezențe. Dar adaptabilitatea lor extraordinară face să fie greu de combătut.
Dar în Franța și Belgia, câțiva specialiști au revenit, cu deosebit succes, la o metodă tradițională!
VECHILE SOLUȚII S-AU DOVEDIT A FI CELE MAI BUNE!
Confruntate cu proliferarea șobolanilor în oraș, unele primării din Hexagon au optat pentru o soluție neutră asupra mediului: dihorul. După Toulouse, Gennevilliers și Clichy-la-Garenne, Marsilia a trecut la această metodă naturală de exterminare a șobolanilor care și-a dovedit valoarea… încă din Antichitate.
Nicio metropolă mare nu pare scutită de un fenomen care progresează liniștit. Prezența șobolanilor este un subiect asupra căruia municipalitățile sunt cel puțin discrete. Mai bine să nu strigi de pe acoperișuri ce se întâmplă pe trotuare sau în beciuri…
În culise, însă, războiul este declarat și este departe de a fi câștigat în avans. Chimia este folosită masiv, dar otrăvurile pentru șobolani nu sunt un panaceu. Rozătoarele sunt din ce în ce mai rezistente la otravă și, în plus, învață foarte repede. Evită capcanele și s-au obișnuit cu generatoarele de ultrasunete, care, teoretic, ar trebui să le alunge.
„Vechile soluții sunt uneori cele mai bune”, și-au spus câțiva întreprinzători. Și așa, dihorul revine în atenție. Această metodă de modă veche de control al rozătoarelor are avantajul de a fi prietenoasă cu mediul.
Deși au fost crescuți de multă vreme pentru blana lor, dihorii au o particularitate: sunt prădători nemiloși ai șobolanilor. Sunt la fel de vioi ca și ei, iar dimensiunea lor fină le permite să se strecoare în galeriile săpate de rozătoare.
MARILE ORAȘE FRANCEZE AȘTEAPTĂ VIZITA DIHORILOR
„Șobolanilor le este foarte frică de dihori”, a povestit pentru France Info Aïcha Guedjali, consilier municipal responsabil cu dăunătorii din Marsilia. Orașul tocmai a semnat un contract de exterminare a șobolanilor cu o fermă de dihori din Gers.
„Sunt îngroziți când văd sosirea dihorului. Crescătorul pune plase în jurul terenului pe care se lucrează, apoi șobolanii sunt capturați și eutanasiați. Acest lucru face posibilă utilizarea a cât mai puține produse chimice”, a detaliat alesul. Celălalt avantaj al acestei tehnici vechi – romanii o foloseau deja – este că nu rămân șobolani morți în oraș, așa cum se întâmplă cazul otrăvii sau a capcanelor.
La ora actuală, metoda a început să ia amploare. Deocamdată, Vincennes, Limoges, Montreuil, ca și mai multe arondismente din Paris, se află pe lista de așteptare pentru intervenția dihorilor. Asta pentru că numărul animalelor dresate pentru această activitate este încă mic, iar capacitatea lor de muncă este destul de redusă.
Dihorii dorm în jur de 16 ore pe zi iar în timpul unei intervenții, după aproximativ o oră își pierd interesul. Ca atare, trebuie ținut seama de acest aspect. Dar eficiența este într-adevăr remarcabilă: Alexandre Raynal, crescătorul de dihori comandat de primăria din Marsilia povestește: „în Toulouse am prins 63 de șobolani într-o jumătate de oră”.
AVANTAJE SUNT, DAR TREBUIE DEPĂȘITE ANUMITE MENTALITĂȚI
Această metodă a fost reintrodusă după ce metodele chimice au stârnit nemulțumirea mai multor organizații de mediu. Primul dintre reproșuri a fost că utilizarea otrăvurilor produce, de foarte multe ori, victime colaterale. Numeroase animale, începând cu păsări și sfârșind cu căprioare, veverițe, animale domestice au murit în urma consumului otrăvurilor raticide.
Un alt subiect de nemulțumire al inamicilor metodelor chimice și al capcanelor a fost acela că șobolanii suferă un timp destul de lung de la ingerarea otrăvii sau căderea în capcană până la moarte. (Despre acest aspect poate e mai bine să nu vorbim prea mult, căci, probabil, există destule persoane neinteresate de el). Cert este că, unii dintre stăpânii de dihori-vânători îi asociază cu o echipă de câini, care pândesc șobolanii la ieșirea din vizuine și îi omoară pe loc. Alții, pentru a menaja sensibilitățile publicului, preferă să captureze rozătoarele cu plase, să le strângă și să le eutanasieze mai târziu, prin sufocare cu dioxid de carbon.
În Franța, costul unei intervenții este de aproximativ 1.500 euro, dar cei care au experimentat deja metoda, consideră că merită. Pentru comparație, o capcană modernă pentru șobolani poate ajunge la 800 de euro.
În Toulouse, municipalitatea studiază la ora actuală modalitatea prin care ar putea folosi dihorii și pentru alungarea șobolanilor din autobuzele liniilor urbane.
PE CÂND ȘI ÎN ROMÂNIA?
Iată, deci, cum o metodă absolut naturală de combatere a dăunătorilor își dovedește eficiența și începe să se impună în practică, în vestul Europei.
Probabil, însă, că în țara noastră va mai dura ceva vreme până să fie adoptată. Deși în magazinele specializate se pot găsi dihori domestici, ca animale de companie, destul de puțini îi agreează. Cătălin Botezatu, celebrul designer, este unul dintre prietenii lor… Dar mentalul colectiv îi consideră mai degrabă drept unii dintre cei mai mari distrugători de păsări de curte (ceea ce și sunt, dacă, însă, reușesc să ajungă la păsări).
Așadar, ideea există, rămâne de văzut când lumea va fi deschisă spre ea. Până atunci, șobolanii, care transmit o mulțime de boli, de la trichină la cine mai știe ce, și produc o mulțime de pagube, rămân în avantaj…
Vezi în video imagini filmate în timpul unor acțiuni reale: dihori versus șobolani!
Șobolanii sunt atât de obsedați de dihori încât simpla lor prezență, materializată prin mirosul specific, este suficientă pentru a determina rozătoarele să părăsească zona!
ȘOBOLANII N-AU NICI O ȘANSĂ!
Chiar dacă șobolanii sunt cunoscuți pentru vivacitatea și dinții lor puternici, totuși ei nu se pot împotrivi dihorilor. Lupta este inegală: „Spre deosebire de dihor, șobolanul nu atacă, iar asta e valabil și pentru oameni, se apără doar dacă este încolțit. Deși poate mușca crunt, când se confruntă cu dihorul, lupta e pierdută din start, pentru că dihorul are pielea groasă și, mai presus de toate, are fălci de oțel”, explica un angajat specializat în exterminarea șobolanilor într-un oraș din suburbiile Bruxelles-ului (Belgia).
În secolele XV-XVI, dihorii erau crescuți la bordul navelor, tocmai pentru a le proteja de rozătoare.
un articol de
ALEXANDRU GRIGORIEV