România, ca de altfel mai toate statele europene, traversează şi ea o perioadă de criză în ceea ce priveşte forţa de muncă în agricultură. Cel mai afectat sector pare a fi cel de creştere a animalelor, unde astăzi este destul de dificil de găsit oameni calificaţi sau interesaţi să desfăşoare o astfel de activitate.

În disperare de cauză, dar şi pentru că legislaţia a devenit ceva mai permisivă în ultimii ani, unii fermieri au ales să angajeze personal din afara ţării. De cele mai multe ori, ei sunt recrutaţi din regiuni îndepărtate şi mult mai sărace, cum ar fi Asia.

Iată câteva exemple ce pot servi drept sursă de inspiraţie şi pentru alţii…

CUM S-A AJUNS AICI?

Îmbătrânirea populaţiei, migrarea oamenilor la oraş, condiţiile de muncă oarecum dificile şi preferinţa pentru un program de lucru fix constituie principalele motive care au generat şi alimentat această criză. Chiar dacă oferta salarială poate compensa uneori aceste neajunsuri, interesul pentru munca în agricultură a scăzut foarte mult în ultimii ani. Fie că dorim sau nu să acceptăm acest lucru, realitatea e că ne confruntăm deja cu un fenomen de masă, despre care autorităţile naţionale, mai cu seamă birocraţii din minister, evită să vorbească. O spun însă cu voce tare fermierii, ori de câte ori au ocazia, chiar dacă puţini sunt cei cu adevărat dispuşi să-i asculte.

SINGURA SOLUŢIE ESTE RECRUTAREA STRĂINILOR

Anul trecut am avut şansa de a vizita două ferme zootehnice, în care proprietarii au rezolvat parţial problema cu ajutorul unor angajaţi străini. Nicolae Costea, crescător de vaci de lapte din localitatea Covasna, care face şi procesare, şi-a adus iniţial doi muncitori, soţ şi soţie, tocmai din Nepal. Pentru că rezultatele au fost mulţumitoare dar şi din lipsă de alte soluţii, a mai recrutat recent doi nepalezi.

„Sunt oameni muncitori, care nu au neapărat o pregătire în domeniu, dar care pe noi ne ajută foarte mult în activitatea de zi cu zi din fermă. Nu întârzie la program, nu consumă alcool, dar şi noi avem grijă să fim corecţi cu ei. Nu zic că e cea mai bună soluţie, dar e singura pe care o avem la dispoziţie. Aş mai avea nevoie de încă doi şi abia atunci pot spune că am rezolvat problema forţei de muncă la mine în fermă”, ne-a declarat fermierul din Covasna, care a apelat la o firmă specializată din Iaşi pentru a recruta aceşti muncitorii străini.

Am lucrat în Nepal la o fermă de vaci de lapte. Îmi place foarte mult România, dar iarna e destul de frig aici.

AMRIT GAUTAM

Nepalezul de la Ferma Coni

SALARIU DE 450 EURO PE LUNĂ

Amrit Gautam este numele unuia dintre angajaţi. Are 25 de ani şi a venit în România în august 2021, împreună cu soţia sa, care se ocupă de prelucrarea materiei prime pentru procesarea brânzeturilor. În schimb, Amrit stă mai mult pe lângă animale. Administrează furajul şi coordonează traficul vacilor la robotul de muls, pune aşternutul de paie în cuşetele de odihnă şi aduce hrana la frontul de furajare.

„E nevoie de cineva să-i coordoneze, cel puţin o perioadă de timp. Nu poţi să-i laşi chiar de capul lor. Dar se adaptează destul de uşor şi au capacitatea de a învăţa repede ce au de făcut în fermă”, îmi explică proprietarul Fermei Coni. 450 de euro este suma negociată de Nicolae Costea pentru salariul lunar al angajaţilor săi, la care se adaugă plata pentru orele suplimentare şi, desigur, dările la stat. De asemenea, le sunt asigurate cazarea şi masa.

Acum vreo 4 ani am angajat un nepalez şi, văzând că se descurcă, am mai luat doi, iar în prezent am ajuns la 5 – băieţi cu vârste între 30 şi 35 de ani, toţi din Nepal. Am avut la un moment dat şi doi thailandezi, însă nu au fost la fel de conştiincioşi şi am renunţat la ei.

MIHAI MARINESCU

Inginer zootehnist jud. Sibiu

EXPERIENŢĂ DE LUNGĂ DURATĂ

La rândul său, Mihai Marinescu, un tânăr inginer zootehnist care coordonează activitatea Complexului Turistic Transfăgărăşan, unul dintre cele mai moderne complexe zootehnice din judeţul Sibiu, a ajuns la concluzia că cea mai bună opţiune pentru a face faţă provocărilor generate de lipsa forţei de lucru este angajarea muncitorilor străini. Şi în cazul său, a optat pentru muncitori din Nepal. Nu mai puţin de cinci lucrează în acest moment în exploataţia agricolă de la Cârţişoara.

NEPALEZII AU CEAMAI BUNĂ REPUTAŢIE

Interesant este că toţi angajaţii străini din ferma sa au studii superioare, unul dintre ei lucrând chiar în sistemul bancar înainte să vină la noi în ţară. De asemenea, în scurt timp au învăţat limba română. „Ne înţelegem foarte bine cu ei. După doi ani suntem obligaţi să le asigurăm un drum acasă. Nepalezii sunt de altfel recunoscuţi ca fiind mai statornici, spre deosebire de cei din Sri Lanka, despre care se ştie că stau o perioadă după care există riscul să plece în occident, în căutarea unor condiţii financiare mai bune”, a constatat tânărul inginer zootehnist. Acesta şi-a propus acum să caute personal specializat pentru manipularea utilajelor agricole.

„POLIŢĂ DE ASIGURARE” PENTRU LUCRĂTORII STRĂINI

Mihai Marinescu se ocupă chiar şi cu intermedierea recrutărilor de angajaţi străini pe piaţa muncii din România. Aşadar, dacă sunt fermieri interesaţi, aceştia pot lua legătura direct cu el.

„Procesul de recrutare nu durează mai mult de două luni, perioadă în care are loc şi interviul dar şi întocmirea actelor pentru autorităţile române. În două luni ajung în fermă. Mai mult decât atât, dacă angajatorul nu este mulţumit de performanţele unui muncitor sau dacă există probleme de adaptare, noi oferim posibilitatea de a trimite pe altcineva în loc pe cheltuiala noastră. E ca o poliţă de asigurare. Angajatorul român poate inclusiv urmări istoricul muncilor prestate anterior. Totul este cât se poate de transparent”, ne-a asigurat tânărul din Cârţişoara.

un articol de

LIVIU GORDEA