Ce veţi găsi în acest articol?

1. Definirea rasei. Ce caracteristici are un porc Mangaliţa?
2. Cum creştem porcii Mangaliţa?

• Sisteme de creştere
• Hrană
• Dimensiunea fermei

1. Carnea de porc Mangaliţa: gust şi preţ
2. Avantaje şi dezavantaje ale porcilor Mangaliţa
3. Varietăţi ale rasei de porc Mangaliţa
4. Crescători de porci Mangaliţa în România
5. Cât de profitabil e să creşti porci Mangaliţa
6. Bani de la stat – Ajutor de minimis pentru crescătorii de porci Mangaliţa

Definirea rasei. Ce caracteristici are un porc Mangaliţa?

Porcii Mangaliţa au fost crescuţi pe domeniile fermelor din Ungaria ale arhiducelui Franz Josef, la mijlocul secolului al XIX-lea. Turmele de porci s-au diminuat odată cu prăbuşirea Imperiului austro-ungar, după Primul Razboi Mondial, şi au suferit un declin accentuat după apariţia porcilor albi (care cresc mult mai repede).

Adrienn Toth, de la organizatia Slow Food din Budapesta, a declarat pentru  New York Times că porcii din rasa Mangaliţa se dezvoltă lent şi au nevoie de mult teren pentru a creşte. Din aceasta cauză nu puteau fi produşi la nivel industrial, iar rasa a fost foarte aproape de dispariţia completă. În 1988, existau în Ungaria doar 329 de scroafe din rasa Mangaliţa. La această dată se găsesc mai mult de 7.000 de scroafe din această rasă, producând circa 60.000 de purcei anual, în 159 de ferme specializate.

Cum creştem porcii mangaliţa?

Pentru a creşte porci Mangaliţa nu trebuie să investeşti mai mult decât în orice sistem de creştere a porcilor.

Sisteme de creştere

Porcii au nevoie de adăposturi modeste, se adaptează foarte uşor la condiţiile la care sunt expuşi, le place să alerge, iar creşterea lor în libertate garantează o carne delicioasă. Porcii din aceasta rasă sunt rezistenţi la condiţiile climatice mai puţin favorabile şi prezintă o imunitate mai crescută la boli. Perioada de creştere este de până la doi ani.

Hrană

Rasa Mangaiţa este o rasa erbivoră şi consumă în special porumb şi alte furaje. Se mai pot hrăni cu cartofi dulci, dovleac, iarbă, mere, varză, dar şi tărâţe.

Dimensiunea fermei

Porcii din Rasa Mangaliţa se cresc în efective reduse, în gospădăriile tărăneşti, dar şi în ferme de reproducţie şi îngrăşare în centru şi vestul ţării, mai puţin în sud şi Tulcea.

Carnea de porc Mangaliţa: calitate, gust şi preţ

Procentul de acizi graşi nesaturaţi din carnea de mangaliţă ajunge la 70%, procent similar cu cel întâlnit în uleiul de măsline sau somon. Potrivit specialiştilor de la Institutul de Cercetări Alimentare, carnea de mangaliţă are vitamine şi acizi graşi nesaturaţi (grăsimi bune) în aceeaşi proporţie ca somonul, uleiul de măsline sau laptele de mamă.

De aici provine şi de numirea acestuia de: “porc-somon” sau “ulei de măsline cu patru picioare”. Vitaminele şi profilul lipidic din carnea de mangaliţă fac din acest aliment unul deosebit de benefic pentru sănătate.

Carnea de Mangaliţa este sănătoasă şi lipsită de toxine. Spre deosebire de celelalte rase de porci, care sunt crescute intensiv şi care pot ajunge la 100 kg în 6 luni, Mangaliţa are nevoie de 15 luni până să ajungă să fie sacrificată. Faptul că această rasă trebuie lăsată să se maturizeze natural şi că nu poate fi crescută industrial, cu furaje concentrate, fac din carne una sănătoasă, lipsită de toxine.

Slănina de Mangaliţa – delicatesă

Carnea rasei de porci Mangaliţa conţine puţina apă, comparativ cu cea rezultată de la porcii crescuţi intensiv şi în spaţii cu multe alte animale. Iniţial, această rasă a fost crescută pentru slănina sa, care este la fel de gustoasă ca cea de porc, însă mult mai sănătoasă. Treptat, datorită gustului şi a grăsimilor bune pe care le conţine, porcul de Mangaliţa a început să fie crescut şi pentru carne, valorificându-se astfel în totalitate, spun cei de la http://fermamangalita.ro/.

Motivul pentru care Mangaliţa este recomandată pentru prepararea şuncii şi a produselor din carne ce necesită uscare este procentul scăzut de apă pe care îl conţine.

foto: adevarul.ro

Mai gustoasă, mai sănătoasă

Carnea de porc Mangaliţa conţine acizi graşi de tip Omega 3, 6 si 9 şi poate fi consumată şi de persoanele care suferă de boli cardiovasculare. Carnea de mangaliţa conţine în mare parte grăsimi monosaturate şi polinesaturate şi este bogată în acizi Omega 3 şi Omega 6, de care organismul are nevoie pentru construirea celulelor sănătoase şi pentru îmbunătăţirea capacităţii cognitive.

În plus, aceste grăsimi “bune” sunt răspunzătoare pentru reducerelea bolilor de inimă, prevenirea diabetului de tip II şi a bolii Alzheimer. Preţul cărnii de porc Mangaliţa în viu ajunge la circa 4 euro kilogramul, faţă de aproximativ 2 euro/kilogramul pentru celelalte rase, iar preţul unui purcel de 8-10 săptămâni este de 200-250 de lei.

Avantaje şi dezavantaje ale porcilor Mangaliţa

Să începem cu dezavantajele:

1. Crescătorii români au renunţat după revoluţie să mai crească porci Mangaliţa pentru că sunt mai greu de crescut şi, în plus, au cam 60-70% grăsime, spre deosebire de alte rase, unde raportul este inversat – grăsimea ajungând doar la 30-40%.
2. Porcii din rasa Mangaliţa cresc mai lent decât ceilalţi, ajungând într-un an abia la 70-80 de kilograme şi abia peste doi ani la 100.
3. Scroafele din această rasă fată mai puţini purcei, iar aceştia pot fi tăiaţi abia de la un an şi jumătate în sus.

Cu toate acestea, avantajele rămân multiple.

1. Nivelul scăzut de colesterol este principalul avantaj al porcului de Mangaliţa faţă de alte rase.
2. De asemenea, porcii Mangaliţa sunt crescuţi în gospodării ţărăneşti, afară, la soare şi se hrănesc cu iarbă, ghindă, jir, iar cu câteva luni înainte de sacrificare sunt trecuţi şi pe cereale, deci costurile cu hrana sunt reduse.
3. Lipsa colesterolului din carnea de mangaliţa o face bună pentru consum şi de către persoanele care suferă de probleme cardiace, de cele cărora le-a fost interzis consumul de carne de porc din alte motive medicale, dar şi de către copii de peste doi ani.
4. Valorificarea cărnii poate fi făcută local sau regional, la un preţ mult mai bun decât al cărnii de porc din alte rase.

Varietăţi ale rasei de porc Mangaliţa

foto: economica.net

Are cinci varietăţi: blondă, roşie, neagră, cu „abdomen de rândunică” şi „bariş”. Sunt animale de talie mare, cu corpul relativ scurt şi bondoc, acoperit cu păr ondulat sau creţ şi cu subpăr foarte des. Capul este relativ mic, cu urechi potrivit de mari şi semiblegi. Gâtul este scurt, gros şi musculos. Trunchiul este masiv, cu aspect de butoi (linia spinării uşor convexă, iar cea a abdomenului lăsată). Şuncile posterioare sunt slab dezvoltate.

Prolificitatea este redusă, între 5-6 purcei la fătare, iar scroafele, pe lângă capacitatea de alăptare slabă, prezintă un instinct matern slab conturat. Este o rasă semiprecoce, însă carcasele sunt cele mai corespunzătoare pentru prepararea salamului de Sibiu.

Crescători de porci Mangaliţa în România

Arădeanul Ioan Răşinar creşte diferite specii şi rase de animale de fermă încă din anul 1990, dar abia acum e convins că pasiunea lui pentru zootehnie va prinde conturul unei afaceri în ascensiune. Chiar dacă – susţine el – tot pasiunea l-a transformat în sluga fermei sale, Ioan Răşinar a ales rasa de porci Mangaliţa.

Gospodăria individuală a familiei Răşinar din Pâncota a fost de-a lungul timpului o adevărată fermă a animalelor, de la bovine, ovine, porcine şi până la ponei, păsări şi diverse animale de hobby. Creşterea suinelor a fost prima alegere, în anul 1990. Până în 2007, a crescut şi 50 de bovine. Cum vacile s-au îmbolnăvit de TBC, a fost nevoit să lichideze ferma. Nefericita întâmplare a fost cumva momentul zero pentru a începe o afacere privată în comerţ, în paralel cu zootehnia.

„Am început cu o mică fermă de porci. Apoi şi bovine, pe care am fost nevoit să le lichidez în 2007. În acel an s-a privatizat Cooperativa de Consum, al cărei şef eram. Pe banii de pe vaci, pe cota de lapte şi pe porci am cumpărat jumătate din acţiuni, iar diferenţa am plătit-o eşalonat. Acum acolo am un restaurant cu o capacitate totală de 300 de persoane. Durerea este că deşi cresc animale, nu pot să-mi aprovizionez localul cu produse din ferma mea, deoarece n-am abator”, a amintit Ioan Răşinar veriga lipsă a afacerii lui, pe care într-un viitor apropiat şi-o doreşte perfect integrată pe filiera lanţului scurt.

Cât de profitabil e porcul Mangaliţa

Fermierul Ioan Răşinar a crescut în trecut şi porci Marele alb şi Landrace. Deci poate face o comparaţie. Chiar dacă sporul mediu zilnic (250 gr) al unui exemplar Mangaliţa este la jumătate faţă de o rasă comercială, iar perioada de îngrăşare până la greutatea optimă de sacrificare este dublă faţă de cea a unui porc crescut în sistem industrial, rasa Mangaliţa este mai avantajoasă datorită calităţii superioare a cărnii şi prin preţul aproape dublu oferit pentru un kilogram de carne.

Iar cum fermierul nostru oferă clienţilor săi – tot mai mulţi – posibilitatea de a alege între porcul în viu sau procesat tradiţional (slănină, jumări, untură, şonc, afumături, şuncă etc.), valorificarea direct din fermă aduce plusvaloarea.

„Cresc 220 porcine: cinci Bazna şi 115 Mangaliţa, toate cu origine, obţinută anul acesta. La Mangaliţa am 40 de scroafe, restul tineret de reproducţie şi porci la îngrăşat. Anual, produc circa 50 de porci la îngrăşat, valorificaţi pe bază de comenzi. De altfel, fătările sunt organizate în funcţie de cerere. E bine să am fătările prin septembrie, să pot duce porcul la un an şi jumătate în preajma Crăciunului. Grosul îl vând pe purcei la înţărcare, după două luni de viaţă. Dar câştigul e la vânzarea de produse tradiţionale ecologice. Un porc sacrificat tradiţional la 100 kg îmi aduce până la 1700 lei/cap. În viu îl vând cu 10 lei/kg la greutatea optimă de sacrificare de 150 kg (atunci are jumătate carne, jumătate slănină)”, a făcut un calcul fermierul.

Organizarea selecţiei este următoarea: „Producem cam două serii pe an; la 40 de scroafe obţin aproape 500 de purcei. La 2-3 luni separăm masculii de femele. Opresc cam 10% scrofiţe pentru a înlocui femelele de reproducţie, apoi masculii frumoşi pentru reproducţie. Restul produşilor îi vindem pentru reproducţie iar cei neproductivi (cam 20%) sunt la îngrăşare, fie în fermă la mine pe bază de comenzi, fie îi vând la vârsta de două luni la preţul de 300 lei/cap”, a explicat crescătorul pentru Revista FERMA.

Vânzarea de material genetic – posibilă afacere

Dar perspectivele mari se întrevăd pe piaţa de material biologic din rasele Bazna şi Mangaliţa. „Având animale cu origine, pot vinde produşi pentru reproducţie. Am cumpărători înscrişi pe listă şi scroafele nici nu-s fătate. Mangaliţa va lua o amploare foarte mare; după discuţiile din expoziţie (n.r. – la Agromalim), văd că oamenii sunt foarte interesaţi.

Dacă statul ne ajută printr-un program naţional de subvenţionare a achiziţiei de animale de reproducţie la Mangaliţa şi Bazna, cred că n-o să avem purcei câtă cerere va fi. Suntem foarte puţine ferme de reproducţie. Certificatul de origine îl obţinem la vârsta de şase luni a animalului, atunci când un purcel îl vând cu cel puţin 2000 de lei. Statul ar trebui să ajute şi Cercetarea să producă animale de reproducţie pe care să le cumpărăm, să nu mai aducem noi din Ungaria şi de prin alte părţi”, consideră Ioan Răşinar, fermierul pentru care Mangaliţa ar putea fi o alegere de viitor.

Bani de la stat – Ajutor de minimis pentru crescătorii de porci Mangaliţa

Şi Daniel Limbăşanu, din comuna Racoviţa, judeţul Sibiu a ales să crească porci Mangaliţa. Ba chiar a reuşit să se implice şi să deruleze Programul de minimis pentru Mangaliţa, în judeţele Sibiu, Alba şi Mureş.

„La noi a funcţionat până acum. Pentru fiecare purcel oferit unui crescător, furnizorii au primit de la stat 250 de lei. Crescătorii au primit gratis purceii şi i-au adus la greutatea de 130 de kg şi chiar mai mult. Obligaţia lor a fost ca din numărul de purcei primiţi, jumătate să-i livreze în cadrul programului. Pe ceilalţi i-au putut vinde pe piaţa liberă. Eu sunt singurul procesator din cele trei judeţe. Eu m-am ocupat de transportul purceilor de la furnizori la crescători şi al porcilor de la crescători la unitatea de procesare. Nu am abator, astfel încât animalele au fost abatorizate de un agent economic pe care l-am contractat în acest scop. De la abator, am luat carnea şi am preparat-o în unitatea mea de procesare”, a explicat fermierul, pentru revista Ferma, traseul urmat de exemplarele de Mangaliţa înscrise în program. Povestea lui pe larg AICI!