Născut într-o familie de mici crescători de animale din satul Slobozia, comuna Stănișești, județul Bacău, Ionel Onofrei a plecat la vârsta de 20 de ani în Italia, unde a lucrat timp de aproape un deceniu în construcții.
Cu banii strânși a cumpărat grajdurile fostului CAP din localitatea natală, și, împreună cu frații săi, a decis să pună bazele unei afaceri agricole. Deoarece zona în care își desfășoară activitatea este una deluroasă, cu pante abrupte, sole neuniforme și soluri argiloase, a căror productivitate este redusă, membri familiei Onofrei au avut în vedere, încă de la început, o fermă mixtă, care să integreze producția vegetală cu zootehnia.
Au mizat pe rasa de vaci Angus, iar astăzi, ajunși la peste 150 de hectare exploatate și un șeptel format din 150-160 de capete, consideră că „zootehnia este cea care oferă valoare adăugată și stabilitate financiară unei ferme”.
Primul pas: Instalarea Tânărului Fermier
„Când am cumpărat grajdurile, în 2008-2009, eu încă lucram în Italia, dar veneam periodic acasă. Primii care s-au întors au fost frații mei, iar apoi din 2012 am revenit și eu. Inițial, ne gândeam să facem o asociație familială, dar, pentru că eu aveam atunci 29 de ani, până la urmă mi-am făcut un PFA ca să pot accesa fondurile pentru Instalarea Tinerilor Fermieri.
Am scris proiectul și în 2013 am făcut și un curs de însămânțător de vite. Ulterior, după ce am primit finanțarea, am cumpărat cu acei bani primele 10 juninci din rasa Angus și am început să luăm terenuri în arendă. Azi, la nivel de fermă, suntem implicați 3 frați și lucrăm în continuare ca asociați. Am înmulțit an de an vacile și am ajuns de la 10 la 150-160 de capete, iar în total, acum lucrăm împreună cam 150-160 de hectare de teren arabil”, ne-a povestit Ionel Onofrei.
Angus, o rasă ușor de crescut cu rezultate bune
„Am preferat să mergem pe vacă de carne și nu pe vacă de lapte pentru că e mai ușor de crescut și întreținut. Angus nu e o rasă pretențioasă, este rezistentă la boli și mâncă aproape orice: paie, coceni, fân și orice plantă care se poate balota. Aș spune că sunt mai puțini bani la vaca de carne decât la cea de lapte, pentru că noi vindem viței de două ori pe an, în timp ce în cazul vacii de lapte livrezi tot timpul.
Dar chiar și așa noi suntem mulțumiți, mai ales că, față de alte sectoare, la vaca de carne prețul a crescut constant în ultimii ani. În 2021 vindeam cu 15-16 lei/kg la carcasă, iar în prezent s-a ajuns la 23 – 24 lei/kg. Însă lucrurile țin și de resursele fermei. Noi nu cumpărăm furaje, ni le producem singuri.
Distribuția culturilor în funcție de necesarul șeptelului
Pe cele 150-160 ha de teren cultivăm grâu, porumb, orzoaică, lucernă și floarea soarelui, la care se adaugă fâneața. Întotdeauna facem distribuția culturilor în funcție de necesarul de hrană al animalelor, iar surplusul de producție vegetală îl vindem.
Dacă ar trebui să cumpărăm furaje, probabil că 24 de lei/kg la carcasă nu ar fi suficient să acoperim cheltuielile. De aceea, lucrul cel mai important, pe care eu îl consider o condiție esențială în acest domeniu, este să ai propriile furaje. Dacă ai pășune, lucernă sau chiar miriște, pentru vaca de carne e bine. Un Angus mănâncă aproape orice îi dai, nu e o rasă care să necesite o dietă specială. Pentru hrana animalelor, noi folosim în special o urluială din porumb și orzoaică.
Ținem vițeii cât mai mult!
Sunt mulți care preferă să vândă de mici vițeii pentru că nu au stocuri de furaje, și atunci ei nu prind un an calendaristic cu animalul în fermă. Ori noi, având furaje din producție proprie, ținem vițeii până la 18-20 de luni, uneori chiar mai mult, și atunci avem o medie de circa 600-800 de kg per animal viu. La carcasă vine mai puțin, dar tot e bine.
Prețul e la kg, deci cu cât e mai mare vițelul cu atât mai bine, și în plus mai există o subvenție pe UVM de circa 100 de euro per cap de animal, care se acordă dacă ții vițelul mai mult de 6 luni la îngrășat. Important este să ai spațiu și să respecți normele de bunăstare ale animalelor, și noi avem spațiu destul. La 30 de viței îngrășați, în afară de banii pentru carne, mai primești încă 3000 de euro.”, ne-a explicat fermierul.
Lipsa forței de muncă, o provocare a sectorului
Un alt motiv pentru care Ionel Onofrei mizează pe vacile de carne este că îngrijirea acestora necesită un volum de muncă mai redus. Și totuși, dup cum susține fermierul, cei trei frați care gestionează ferma abia reușesc să facă față activității curente.
„Noi lucrăm singuri, în familie, și avem o medie 14-15 ore lucrate pe zi. În cel mai bun caz lucrezi 12-13 ore/zi, iar în sezon când ai și de semănat sau de recoltat ajungi la 17-18 ore/zi. Te scoli din zori, dai de mâncare la vaci, și apoi pleci în câmp cu utilajul. Facem cu rândul și ne ajutăm între noi; pregătim utilajele, mergem în câmp, dăm cu combinatorul, punem sămânța și îngrășămintele, apoi altul se întoarce să hrănească vacile. Am încercat ani de zile să găsim oameni și nu am găsit.
Cei care sunt capabili au plecat din țară, iar cei care au rămas sunt fie prea bătrâni, fie azi vin la muncă și de mâine încolo îi găsești la cârciumă. Am vrea să ne putem extinde, dar lipsa forței de muncă ni se pare cea mai mare problemă. Dacă mai construim un grajd sau mai luăm terenuri în arendă, cu cine le muncim?”, ne-a mărturisit fermierul.
În 2023 ne-am echilibrat balanța din zootehnie
Contrar situațiilor cu care s-au confruntat fermierii din sectorul vegetal, Ionel Onofrei susține că anul 2023 a fost unul bun pentru zootehnie:
„Pentru mine cel mai bun an agricol a fost 2021, atât pe partea de cultură în câmp, cât și pe partea de creștere a vacilor. Apoi a urmat un 2022 dezastruos, mai ales la porumb, unde am avut o medie de nici 700kg/hectar și un 2023 binișor. Acum, dacă stăm să ne gândim puțin, fermierii nu au ieșit în stradă pentru că nu ar fi făcut producție în 2023, ci pentru că sunt foarte mici prețurile la cereale. Ori, pe noi nu ne-a afectat foarte tare acest lucru pentru că avem zootehnie, iar prețul la carne a crescut, nu a scăzut.
În ferma noastră, zootehnia reprezintă cam 60% din buget și încasări, iar cultura mare circa 40%. Deci, în 2023 ne-am echilibrat balanța din zootehnie.
La noi cel mai greu an a fost 2022, când prețul la inputuri a fost dublu iar seceta ne-a redus producția de 10 ori. Riscam să fim nevoiți să cumpărăm furaje, iar atunci prețurile erau foarte mari. Am reușit totuși să ne acoperim necesarul din ceea ce am recoltat și am trecut cu bine peste acel an.
Pentru unii ciumă, pentru alții mumă
Acum sincer să vă spun, pentru crescătorii de animale aceste prețuri mici la cereale sunt mană cerească, pentru că în 2021-2022 au fost nevoiți să cumpere porumbul la niște prețuri exorbitante. Mulți au renunțat la animale în acea perioadă, iar acum le pare rău. Totuși, sper să nu ajungem și la carne ca la cereale, adică să nu ne trezim cu importuri din Ucraina și pe acest segment. Momentan nu a fost cazul, ba din contră, de la începutul războiului prețul a crescut”.
O fermă mixtă este mai stabilă financiar
Ajuns la 40 de ani, fermierul din Stănișești (Bacău) consideră că cea mai bună versiune este să ai o fermă care integreză atât producția vegetală, cât și zootehnia:
„Pe de o parte, dacă nu ai producție la boabe, măcar restul plantei poate fi folosit ca furaj. Dar cred că motivul cel mai important este că, în cazul unei ferme mixte, poți pendula între cele două. Dacă financiar nu e bine pe vegetal, ieși la liman pe partea de zootehnie, dacă nu e bine pe zootehnie te ajută vegetalul. Eu zic că având o fermă integrată, cultură mare și zootehnie, ești mai stabil financiar, chiar dacă ai o fermă mică.
Noi de exemplu, vindem sau dăm ca arendă grâul, pentru că nu avem ce face cu el la îngrășat vițeii, iar apoi ne facem calculele în funcție de cât am recoltat, de necesarul de hrană pentru animale și de prețurile care sunt în piață. Dacă e porumbul scump, atunci păstrăm mai multă lucernă și vindem porumb, dacă e lucerna scumpă, vindem baloți și păstrăm porumb. Așa reușim să avem un preț mai bun pentru surplusul de pe vegetal și rămânem acoperiți pe partea de zootehnie.
La suprafața noastră de teren, ar fi ideal să mai avem încă un grajd și să putem ajunge la un șeptel de peste 200 de vaci. Dar aici intervin alte probleme. Îți trebuie spațiu de creștere mai mare, trebuie să le însămânțezi și să ai grijă de ele, iar toate astea înseamnă mai multă muncă”, a încheiat Ionel Onofrei.