Inginerul agronom Aurel Pană oferă răspunsuri şi sfaturi de specialitate, ţinând cont de contextul climatic.
“Startul culturilor prăşitoare a fost unul destul de lent, având în vedere rezerva scăzută de apă din sol, în unele zone aş spune chiar inexistentă. Cine a semănat mai adânc, a avut o răsărire mai bună; cine nu – una neuniformă. Plăntuţele au suferit, chiar dacă necesarul lor de apă a fost scăzut, stomatele s-au închis şi seva brută şi elaborată a avut o circulaţie greoaie, conducând la slăbirea rezistenţei împotriva bolilor şi dăunătorilor, în special la porumb, unde atacul de răţişoară (Tanymecus dilaticollis) a fost intens. Asta, deşi seminţele au fost tratate cu neonicotionoide”, ne-a spus specialistul.

“Mana cerească” a picat la timp

Precipitaţiile căzute în primele zile din mai au salvat o parte din cerealele păioase, acolo unde frunza stindard era încă verde. “Ploaia a venit chiar în perioada de umplere a bobului, altfel plantele dacă nu se uscau, sigur boabele rămâneau şiştave, implicit producţia compromisă”, explică inginerul agronom.
Pentru prăşitoare ploaia a fost “mană cerească”, fapt ce le permite fermierilor să investească în culturi şi să aplice o tehnologie de vârf, respectiv tratamente preventive cu fungicide, insecticide, fertilizanţi foliari cu microelemente, dar şi o fertilizare cu îngrăşămintele chimice complexe, adaugă Aurel Pană.

Randament incert

Cel mai mare pericol din agricultură rămâne seceta, este de părere specialistul. “Pentru a diminua efectele secetei, fermierii trebuie să aplice o agrotehnologie raportată la lipsa apei. În perioadele fără precipitaţii, agricultorii trebuie să ţină cont de starea culturilor şi să aplice doze minime ale produselor fitosanitare, astfel încât să nu facă fitotoxicitate. În plus, ei trebuie să ţină costul de producţie la minim, pentru că randamentul este incert”.

3 condiţii esenţiale la intervenţia fitosanitară

Înainte de a interveni în cultură cu orice fel de tratament împotriva bolilor sau dăunătorilor, fiecare agricultor trebuie:

1. să facă evaluarea culturilor, verificând densitatea şi evaluând producţia potenţială;
2. să controleze starea fitosanitară a plantelor şi, în funcţie de rezultat, să facă intervenţii ponderate, cu doze medii;
3. să urmărească zilnic starea culturilor, iar tratamentele să fie făcute în funcţie de rezerva de apă din sol.

Floarea fără neonicotinoide…

„Pe lângă faptul că suprafeţele cultivate cu floarea soarelui s-au diminuat din cauza interzicerii neonicotinoidelor, cultura se confruntă cu o serie de patogeni periculoşi, cum ar fi mana (Plasmopara helianthi). Pentru prevenirea atacului se recomandă tratamentul seminţei cu Thiuram ori Thiamethoxam sau intervenţia în vegetaţie”, spune Aurel Pană.
Iată schema de tratament recomandată de inginerul Aurel Pană AICI!

Răsărirea florii-soarelui: start reuşit (stânga) vs. start eşuat din cauza dăunătorilor (dreapta)