Corelarea adâncimii de semănat cu epoca de semănat şi cu particularităţile climatice specifice din perioada când se execută lucrarea este obligatorie.

4 factori decisivi

1. Calitatea seminţei. Principalul factor în obţinerea unor culturi reuşite este folosirea la semănat a unor seminţe valoroase, cu embrioni sănătoşi, deci cu germinaţie bună.

Ce verificăm?

a) Dacă sămânţa cu germinaţie bună s-a maturizat în condiţii de secetă, în care rezerva nutritivă a embrionului a fost afectată, caz posibil şi în condiţiile atacului unor boli sau dăunători, germenii care s-au format sunt neconformi şi vor da plante fără vigoare biologică.
b) Să nu provină din loturi rămase nesemănate în anul anterior şi în cele mai multe situaţii tratate cu insecto-fungicide specifice. Aceste loturi, chiar dacă la data respectivă au avut indici de calitate foarte buni, în prezent situaţia este alta, embrionii au suferit unele modificări care le afectează germinaţia. Aceste probleme au consecinţe grave asupra răsăririi culturii.
Adâncimea de semănat este unul dintre factorii importanţi de care depinde obţinerea unei răsăriri uniforme şi cu plante viguroase. Pentru aceasta este obligatoriu ca adâncimea de semănat să fie corelată cu: 1) textura solului, 2) temperatura la adâncimea de încorporare a seminţei şi 3) umiditatea din sol.

2. Textura solului. În limbajul curent se vorbeşte de adâncime de semănat pe soluri uşoare, respectiv grele, însă trebuie să ne ghidăm după altă clasificare:

• Solurile uşoare au conţinutul de nisip de circa 85%, iar mâl şi argilă sub 15%;
• Solurile nisipo-lutoase conţin mâl şi argilă între 15 și 35%;
• Solurile nisipoase se încălzesc uşor, grăbesc germinaţia şi răsărirea şi nu formează crustă, permiţând semănatul la adâncime mare. În climatul umed şi subumed necesarul de apă pentru germinaţie este asigurat, iar în climatul arid se impune irigarea.
• Solurile lutoase au conţinutul de mâl şi argilă de peste 35%. Când conţinutul acestora este sub 45%, se consideră că este un sol lutos propriu-zis;
Astfel de soluri au proprietăţi fizice şi chimice mijlocii, sunt favorabile pentru majoritatea plantelor cultivate. În primăverile normele climatic, semănatul se face la adâncimi cu valori medii specifice fiecărei specii, cu variaţii spre una dintre limite, în funcţie de conţinutul de umiditate din sol.
• Solurile luto-argiloase au conţinutul de argilă între 15 și 25%;
• Solurile argiloase (grele) conţin 25-45% argilă. Sunt mai fertile faţă de cele nisipoase, au capacitate mare de reţinere a apei sunt greu penetrabile şi reci, întârzie vegetaţia, fapt pentru care semănatul se face la adâncimea mică specifică speciei.
În tabel sunt prezentate limitele adâncimii de semănat pentru plantele care se seamănă în epoca a II-a, respectiv în luna aprilie.

3. Temperatura optimă la adâncimea de încorporare a seminţei este și ea decisivă pentru germinare.

4. Umiditatea. În condiţii de sol uscat se preferă cea mai mare adâncime, la toate speciile menţionate în tabel. În general, cantitatea de apă necesară germinaţiei este până la 50% din masa uscată a seminţelor la graminee şi peste 100% la leguminoase.

• La semănatul timpuriu, la data când la adâncimea de semănat se înregistrează, timp de 3 zile, temperatura minimă de germinare şi în sol există apă suficientă, se va efectua la limita inferioară specifică fiecărei specii.
• Prin întârzierea semănatului şi pierderea apei din sol, fapt specific în primăvară, semănatul se va efectua la adâncimea limită cea mai mare admisă, specifică fiecărei specii.

 CLICK AICI şi vezi în ce situaţii semănatul poate fi ratat din start!

VEZI şi LIMITELE ADÂNCIMII DE SEMĂNAT LA CULTURILE DIN EPOCA A II-A