Activitatea productivă şi economică este sever dependentă de performanţele de reproducere a efectivelor de oi matcă, în sensul minimizării procentului de oi întoarse şi a avorturilor.

PERFORMANŢE REPRODUCTIVE GREU DE OBŢINUT

Mulţi oieri au sesizat că, deşi au înţărcat oile la timp şi au efectuat, în perioadele de pregătire pentru montă, acţiuni zootehnice pentru a evita stresul, multe oi nu au rămas gestante şi se întorc în călduri după 2-3 săptămâni.

O posibilă cauză a acestui neajuns poate fi un efect al avorturilor embrionare.
După montă şi fecundarea ovulelor, zigotul, embrionul şi apoi fătul sunt supuşi unor riscuri ce reduc eficienţa activităţii de reproducere.

ŞASE CAUZE ALE AVORTURILOR

Avorturile embrionare au cauze multiple, dar cel mai adesea sunt provocate de:

1. Boli ale aparatului genital femel;
2. Stres intens şi repetat;
3. Activitate intensă imunologică;
4. Reducerea nivelului unor hormoni (progesteron, prostaglandina E2, trofoblastina, care protejează şi menţin viabilitatea embrionului);
5. Competiţia între embrioni la oile cu gestaţie multiplă, cu greutate mică şi uter redus. În acest caz, un embrion poate inhiba dezvoltarea altui embrion din apropiere;
6. Deficienţe nutriţionale: aceste avorturi sunt cele mai frecvente şi pot apărea în prima lună de gestaţie din cauza alimentării reduse cu furaje pe durata mai multor zile, corelată frecvent cu factori stresanţi şi, mai ales, cu consumul de plante ce conţin fitoestrogeni.

HRANA CEA DE TOATE ZILELE

Consumul mai redus de furaje, sub limita necesarului, apare în perioadele ploioase de toamnă, de lungă durată, când păşunatul oilor este îngreunat. Pentru a preîntâmpina avorturile se recomandă menţinerea nivelului de alimentaţie pe toată perioada primei luni de gestaţie, iar în situaţii dificile prin aport suplimentar de concentrate (0,3-0,5 kg/zi/oaie), administrate dimineaţa.
Avorturile embrionare pot avea drept cauză raţii deficitare în vitaminele A, D, E şi microelementele calciu, cupru, magneziu, zinc, seleniu etc. pe timp îndelungat.

În toate perioadele, dar mai cu seamă în cea de pregătire, de montă şi în prima lună de gestaţie, este nevoie să asigurăm brichete de sare ce conţin vitamine şi minerale, revenind 7-8 g/zi/oaie.
Avorturile embrionare pot fi provocate şi de consumul de furaje (fân, concentrate) mucegăite. Aceste mucegaiuri, Aspergillus, Apsidia, Mucor, Rizopus, conţin substanţe cu acţiune estrogenică, ce provoacă dezechilibre grave între progesteron (hormon care protejează gestaţia) şi estrogeni (hormoni care provoacă căldurile), urmată de resorbţia embrionului/lor.

În ultima perioadă au fost semnalate avorturi embrionare după consumul de furaje, mai ales lolium, cu conţinut ridicat în nitraţi, nitriţi sau pesticide.
Mai frecvent, avorturile embrionare sunt însă provocate de fitoestrogeni.

PERICOLUL DIN TRIFOLIENE

Unii fermieri care au culturi de lucernă şi/sau trifoi, după ce obişnuiesc oile să consume treptat aceste plante, pentru a evita balonarea (timpanism), lasă animalele să păşuneze pe trifoliene toată ziua.
Alţii, care au vecini cu suprafeţe de trifoliene, practică sistemul în porneală, adică păşunează oile noaptea târziu până spre dimineaţă pe teritoriul altor proprietari. Studii recente au arătat că în cazul consumului de trifoliene (2-3 kg/zi) cantitatea moderată este benefică pentru oi.
Gama de fitoestrogeni este foarte variată, dar frecvent şi cu efecte intense sunt: cumestrolul, ginesteina, daidzeina, biochanina şi formononeina etc.
Unele specii de graminee, ca Lolium multiflorum, Festuca rubra, Trisetum flavescens conţin fitoestrogen, dar în cantităţi mici ce au efect, de regulă, favorabil.

BOALA DE TRIFOI: REZULTATE ŞOCANTE

În perioada de colonizare a Australiei, fermierii britanici au adus oi din rase englezeşti şi Merinos spaniol. Erau bucuroşi că pe litoralul Australiei se găseau păşuni întinse, bogate în trifoliene (Trifolium subteranum, Trifolium protense, Medicago littoralis), dar acestea aveau un conţinut ridicat de fitoestrogeni. Efectul a fost un adevărat dezastru: scăderea severă a numărului de oi fătate la 20 – 30%, sindrom ce a primit denumirea „boala de trifoi” (clover diseases). Studii aprofundate au evidenţiat că aceste rezultate şocante sunt efectul unui consum mare de trifoliene.

CE TREBUIE FĂCUT?

Păşunile cultivate parcelate şi îngrădite sunt viitorul creşterii eficiente a oilor în ţara noastră. Pentru a evita efectul negativ al unor cantităţi prea mari de fitoestrogeni, specialiştii în domeniu recomandă ca în structura de plante de pe păşune, leguminoasele să reprezinte 20-30% pentru oile adulte şi 35-40% pentru tineret. Oierii trebuie să reţină că fitoestrogenii au efecte negative severe în cantităţi mari, dar benefice în cantităţi mici la oile adulte şi moderate la tineret.
Pajiştile semănate – de la tehnologie la eficienţă economică! Click AICI şi vezi cum poţi cultiva pajişti cu valoarea furajeră ridicată!

un articol de
IOAN PĂDEANU
USAMVB Timişoara