Precocitatea accentuată permite înfiinţarea de plantaţii anuale şi multianuale, introducerea căpşunului în asolamentele de legume şi flori în câmp sau protejat şi solarii şi recuperarea rapidă a cheltuielilor făcute cu înfiinţarea plantaţiilor.
Căpşunii ajung la maturitate la sfârşitul lunii mai, odată cu cireşele cele mai timpurii, iar în cazul culturilor protejate, cu 2-3 săptămâni mai repede, producţia fiind valorificată avantajos, relizându-se venituri înaintea celor obţinute de la alte specii pomicole.
Căpşunul este singura specie pomicolă cultivată în sere şi solarii. Această particularitate biologică, precum şi alt caracter genetic specific căpşunului, remontanţa şi indiferenţa la fotoperioadă a unor soiuri, creează posibilitatea ca acest fruct să poată fi consumat proaspăt tot timpul anului.
Căpşunul este specia pomicolă capabilă să dea peste 25 tone la hectar (în California, peste 70 to/ha), chiar în primul an după plantare. Căpşunul poate să contribuie la valorificarea eficientă a condiţiilor pedoclimatice din zona colinară, precum şi a celor oferite de mica proprietate privată, specifică în prezent agriculturii din România.
Speciile de Fragaria din flora spontană, dar şi soiurile cultivate, au o arie de răspândire largă, cuprinsă între 15o şi 55o latitudine. Nici altitudinea nu este un factor limitativ. În Elveţia, căpşunul se cultivă la peste 1500 metri. Plasticitatea ecologică face ca numeroase soiuri de căpşun să producă bine atât în nodrul îndepărtat din Alaska cât şi la ecuator.
Soiuri
Soiurile de căpşun cunoscute până în prezent pot fi clasificate după tipul de fructificare în trei grupe:
• tipul de zi scurtă, cu o singură fructificare în timpul perioadei de vegetaţie;
• tipul remontant, cu o fructificare secundară în timpul toamnei;
• tipul indiferent la fotoperioadă (day-neutral), care fructifică în tot cursul perioadei de vegetaţie, până toamna târziu, când temperaturile scăzute determină plantele să treacă în perioada de repaus vegetativ.
O durată mai lungă a sezonului de producţie este benefică pentru cultivatori, asigurând o rentabilitate ridicată la hectar, mai ales prin preţurile practicate în extrasezon. Consumatorii beneficiază de acest lucru prin faptul că fructele proaspete sunt superioare calitativ şi nutritiv celor congelate sau conservate.
