Costurile tomatelor extratimpurii: nopți nedormite și riscuri mari. Realitatea din spatele primelor roșii românești care apar pe piață în această perioadă!
Munca din solarii: sacrificii și investiții
În spatele tomatelor extratimpurii care ajung pe tarabele din piețe se află o muncă intensă, adesea invizibilă pentru consumatori. Fermierii din Izbiceni, una dintre cele mai cunoscute localități legumicole din România, descriu un proces dificil, marcat de sacrificii și costuri ridicate.
Tomatele extratimpurii, produse cu nopți nedormite și costuri uriașe
Tomatele extratimpurii românești, considerate un simbol al începutului de sezon în piețe, nu apar întâmplător pe tarabe încă din luna martie. În spatele acestora se află luni de muncă intensă, investiții consistente și un efort constant de a controla condițiile de creștere într-un mediu dificil.
În localitatea Izbiceni, județul Olt, una dintre cele mai importante zone legumicole din țară, fermierii care reușesc să producă roșii atât de devreme sunt puțini iar costurile pe care le suportă sunt din ce în ce mai mari.
Nopți nedormite pentru producția timpurie
Inginerul și fermierul Tomel Băețică descrie în termeni direcți sacrificiile pe care le presupune acest tip de agricultură, într-un reportaj Agerpres.
„Ca să putem să venim acum cu niște tomate autohtone, calitative și cu gust, am avut multe nopți nedormite.
Ca să nu mâncăm cauciucurile importate, toate aceste lucruri se fac cu niște costuri și cu niște sacrificii. Asta este munca noastră, din asta ne câștigăm pâinea.”
Pentru a obține producții timpurii, legumicultorii sunt nevoiți să încălzească solariile constant, să monitorizeze plantele în permanență și să intervină rapid la orice schimbare de temperatură sau umiditate.
Costuri zilnice ridicate pentru încălzire
Una dintre cele mai mari cheltuieli este încălzirea solariilor, mai ales în condițiile unei ierni reci și lipsite de lumină.
„Costurile efective pe noapte, pentru încălzire s-au ridicat la 500 de lei pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați și pentru 3.000 de pătrați am mers cu costuri de 1.000 de lei pe noapte. De aceea fără niște prețuri relativ acceptabile, n-am mai putea continua”.
Aceste costuri se adaugă celor pentru semințe, fertilizanți și tratamente, toate în creștere față de anii precedenți.
Costuri mai mari și producție mai mică de tomate
Potrivit fermierului, sezonul actual a fost unul dificil din punct de vedere economic și climatic.
Costurile au crescut cu aproximativ 40%, în timp ce producția estimată este mai mică cu 20-25%, în principal din cauza lipsei luminii și a temperaturilor scăzute.
„Din cauza nebulozității, a lipsei luminii și temperaturilor scăzute, producția este diminuată undeva la 20-25% comparativ cu anii precedenți”.
Această combinație afectează direct profitabilitatea, mai ales în condițiile în care investițiile inițiale sunt ridicate.
Un produs de nișă, nu pentru producție de masă
Tomatele extratimpurii sunt considerate produse de nișă, iar numărul fermierilor care le cultivă este limitat.
„De la producător pleacă undeva la 40-42 de lei pe kilogram, iar prețurile pentru un produs, cum îi zicem noi, trufanda, nu știu dacă sunt exorbitante. Pentru că sunt mare parte prețuri pentru produse de nișă, nu face foarte multă lume acest lucru”.
Prețurile reflectă nu doar costurile, ci și riscurile asumate de producători, care depind de condiții climatice imprevizibile.
Gustul autentic, diferența față de importuri
Unul dintre principalele avantaje ale tomatelor românești este gustul, însă acesta vine la pachet cu o durată de viață mai scurtă.
„Roșia asta este una care nu stă mult pe raft. Ele se vor degrada în câteva zile pentru că sunt niște roșii crescute în pământ și sunt niște hibrizi gustoși și relativ perisabili, nu au viață lungă pe raft”.
Această caracteristică le face mai puțin potrivite pentru transport pe distanțe lungi, dar extrem de apreciate de consumatorii care caută gust autentic.
„Toate tomatele cu gust au perisabilitate mare, asta să fie clar, din această cauză sunt și mai scumpe”.
Concurența cu producătorii din sudul Europei
Fermierii români sunt nevoiți să concureze cu producători din țări unde clima permite producții mai ieftine.
„Tomatele venite din alte țări și cele de pe vară sunt făcute cu costuri minime, având căldura solară, Turcia este o țară plină de soare, Spania la fel, Grecia la fel”.
În aceste condiții, producătorii locali nu pot concura prin preț, ci prin calitate și prospețime.
Băețică subliniază că roșiile sunt cultivate cu atenție și cu respectarea tuturor normelor.
„Tomatele noastre sunt crescute cu produse omologate, fertilizate cu produse omologate și noi suntem prea săraci să folosim produse cum se folosesc în alte țări, cum sunt folosite în Turcia la scară largă produse care în țările UE nu mai sunt permise”.
Fermierii sunt conștienți că orice abatere poate afecta nu doar sănătatea consumatorilor, ci și încrederea în produsele românești.
Un viitor incert pentru producția timpurie
În ciuda eforturilor, fermierii se tem că, fără un echilibru între costuri și venituri, acest tip de producție ar putea deveni nesustenabil.
„Dacă noi nu ne scoatem o parte din banii ăștia, dacă nu ieșim cum trebuie la producție, nu vom mai face lucrul ăsta absolut deloc”.
Tomatele extratimpurii rămân, astfel, un produs apreciat, dar fragil din punct de vedere economic, dependent de condiții meteo, costuri și cererea din piață.
