Transformările din agricultură sunt tot mai accelerate de progresul tehnologic, iar acest lucru implică nu doar schimbări la nivel operaţional, ci şi dezvoltarea unor noi competenţe pentru toţi actorii din ecosistemul agricol.

De la fermieri la consilieri agricoli şi până la cercetători, toţi trebuie să se adapteze noilor cerinţe impuse de digitalizare, robotizare şi biotehnologii avansate, subliniază un raport publicat recent în Franţa sub coordonarea ‘The Shift Project’. Potrivit acestuia, tehnologiile agricole moderne necesită un grad variabil de expertiză. Unele, precum digitalizarea şi robotizarea, necesită o utilizare directă şi, implicit, formarea unor abilităţi specifice. Altele, cum sunt noile tehnologii genomice sau selecţia varietală, impun mai degrabă adaptarea practicilor agricole fără a necesita un contact direct cu tehnologia.

Externalizarea serviciilor de agricultură de precizie

Un aspect esenţial în acest context este complexitatea tot mai mare a datelor generate de noile tehnologii. Pentru a interpreta corect recomandările agronomice rezultate din utilizarea inteligenţei artificiale şi a modelelor predictive, fermierii şi consilierii agricoli vor avea nevoie de o pregătire ştiinţifică mai solidă. În special în tranziţia agroecologică, competenţele analitice vor deveni esenţiale pentru optimizarea producţiei fără a compromite sustenabilitatea.

Un alt factor determinant în viitorul agriculturii este externalizarea serviciilor de agricultură de precizie. Modelul adoptat tot mai des în Franţa, în care firme specializate preiau o parte din responsabilităţile tehnologice, ar putea diminua nevoia de competenţe digitale la nivelul fermierilor, dar va transfera această cerinţă către alţi actori din lanţul agricol.

Rolul consilierilor agricoli în integrarea noilor tehnologii

Implementarea tehnologiilor agricole nu depinde exclusiv de fermieri, ci şi de reţeaua de consiliere agricolă, atrag atenţia specialiştii. Consilierii au un rol esenţial în facilitarea adoptării noilor tehnologii, fiind puntea de legătură între cunoştinţele tradiţionale şi inovaţiile digitale.

Pentru a sprijini eficient fermierii, consilierii agricoli trebuie să-şi extindă competenţele. Ei nu mai sunt doar promotori ai produselor agricole, ci trebuie să devină furnizori de servicii integrate, ghidând fermierii în adoptarea soluţiilor tehnologice şi în tranziţia către o agricultură mai sustenabilă. Responsabilităţile lor includ acum aspecte precum bunăstarea animalelor, schimbările climatice şi aplicarea practicilor agroecologice.

Importanţa colaborării interdisciplinare

Viitoarele inovaţii nu vor proveni doar din avansul tehnologic, ci din colaborări interdisciplinare care reunesc expertiza unor specialişti din diverse domenii: agronomie, ecologie, inginerie, genetică, modelare matematică şi sociologie. În raport se precizează, totuşi, că această abordare este dificil de implementat, deoarece actorii din diferite discipline sunt adesea tentaţi să rămână în limitele propriilor domenii.

Crearea unor platforme comune de experimentare, baze de date centralizate şi programe de formare interdisciplinară sunt soluţii care pot stimula acest tip de colaborare, facilitând generarea unor soluţii inovatoare pentru agricultură.

Adoptarea tehnologiilor în ferme, un proces complex

Consultarea fermierilor realizată în cadrul proiectului a evidenţiat diversitatea atitudinilor faţă de noile tehnologii. Aproximativ 50% dintre fermieri au afirmat că sunt interesaţi sau au implementat deja tehnologii de precizie, iar 30% au adoptat noile tehnologii genomice. Aceste procente reflectă multiplele traiectorii tehnologice posibile în agricultură.

Adoptarea tehnologiilor nu este un proces liniar şi depinde de mai mulţi factori, printre care istoricul personal al fermierului, obiectivele sale, preferinţele agronomice, apartenenţa la reţele profesionale, configuraţia terenurilor sau localizarea exploataţiei. Neadoptând o tehnologie, un fermier nu este neapărat în „întârziere”, ci poate face o alegere raţională adaptată specificului fermei sale. Tranziţia tehnologică trebuie să fie flexibilă şi adaptată condiţiilor locale, iar inovaţiile trebuie integrate progresiv în fluxurile fermei, se arată în raport.