Dacă în teren arabil cultivarea unei pajiști semănate nu ridică probleme deosebite în ceea ce privește planta premergătoare, la înlocuirea pajiștii naturale degradate cu o pajiște semănată trebuie să se țină seama de următoarele aspecte:
• lucrarea de desțelenire se realizează cân solul este mai puțin umed, pentru a se mărunți cât mai bine țelina formată din rădăcinile plantelor și se execută, în sensuri diferite, cu grapa cu discuri, urmată de arătură, pe adâncimea care asigură o întoarcere completă a brazdei de țelină;
• perioada optimă pentru desțelenirea pajiștei naturale este în cursul vegetației, după cosirea sau pășunatul plantelor sau spre toamnă, imediat după încheierea vegetației;
• în funcție de cantitatea de rădăcini rămase în sol după desțelenire, timp de 1-2 ani, suprafața desțelenită se cultivă cu plante anuale prășitoare (porumb pentru boabe sau pentru siloz, sfeclă furajeră, iarba de Sudan, cartoful).
Cea mai importantă verigă de tehnologie la înființarea unei pajiști semănate o constituie stabilirea structurii floristice, care condiționează: densitatea și uniformitatea culturii, realizarea unui raport optim între speciile componente (mai ales între graminee și leguminoase), alegerea modului de valorificare (fâneață, pășunată cu animalele, folosire mixtă), un raport echilibrat energo-proteic al furajului, durata de folosință.
În alegerea speciilor și soiurilor acestora, care intră în compoziția floristică, se vor avea în vedere următoarele cerințe:
• speciile de graminee și leguminoase să fie specifice zonei în care se cultivă pajiștea semănată;
• numărul de specii stabilite să corespundă modului de valorificare a pajiștei (pentru folosirea ca fâneață numărul speciilor este de 2-3, iar pentru folosirea prin pășunat numărul acestora este de 5-7);
• în stabilirea amestecului se va ține seama și de caracteristicile morfologice și fiziologice ale speciilor (talia, precocitatea, gradul de competiție) și de cerințele față de factorii de mediu, pentru a se păstra o compoziție floristică echilibrată între graminee și leguminoase;
• se vor alege cele mai potrivite soiuri, care să răspundă cerințelor zonei de cultivare cât și destinației pajiștei semănate.
Introducerea în structura floristică a pajiștei, la întâmplare, a speciilor de graminee și leguminoase perene, se poate constitui într-o nereușită de ordin tehnologic, deoarece investiția aplicată pe o pajiște semănată este mai mare decât la alte culturi agricole.
În toate zonele din țară, semănatul primăvara cât mai devreme, imediat ce se poate intra pe teren, asigură o răsărire uniformă și o creștere puternică a plantelor care valorifică rezerva de apă din sol, acumulată în timpul iernii. Întârzierea semănatului duce la o răsărire neuniformă, cu foarte multe goluri de vegetație, iar rezistența plantelor în timpul perioadelor de secetă este foarte scăzută.
Pentru o mai bună orientare în alegerea celor mai potrivite structuri de graminee și leguminoase perene, în vederea înființării de pajiști semănate, vă prezentăm următoarele tipuri de amestecuri, pe zone de cultivare și moduri de folosință.
Structura de plante furajere ce se poate semăna în această primăvară
Pentru crescătorul de animale și producătorul de furaje, primăvara este perioada în care se execută cele mai multe lucrări agricole necesare înființării culturilor furajere anuale și perene. Față de alte culturi agricole, plantele furajere, prin natura lor biologică și a modului de furajare, au cerințe tehnologice diferite care, cunoscute și aplicate în condiții optime, garantează reușita (producția – cantitativ și calitativ). În general, în tehnologia de cultivare a plantelor furajere se recomandă respectarea următoarelor verigi de bază:
• calitatea semințelor
• perioada de semănat
• norma de semănat
Respectarea perioadelor desemănat și a normelor sau cantităților de semințe, asigură o răsărire bună a plantelor și o densitate optimă a acestora (vezi tabel).
