Lucrările de îngrijire a cerealierelor de toamnă în luna aprilie sunt decisive, pentru că acum se formează elementele de productivitate ale culturilor. Iată două intervenţii prioritare în lan:

1. Încheierea fertilizării cerealelor de toamnă, la reluarea vegetaţiei, este o lucrare importantă, care a început din a doua jumătate a iernii, pe pământ încă îngheţat, şi a continuat devreme la desprimăvărare. Se intervine mai ales în culturile cu densitate mai redusă, pentru a forţa formarea de fraţi productivi.

Culturile cu stare de vegetaţie foarte bună şi în care s-au aplicat îngrăşăminte din toamnă nu au fost fertilizate devreme cu azot în primăvară, pentru a preveni creşterea luxuriantă a plantelor, evitând căderea şi atacul bolilor. Aceste culturi trebuiesc fertilizate acum, înainte de împăiere, cu doze stabilite în funcţie de fertilizările anterioare. În majoritatea zonelor, cantităţile de precipitaţii (ploi, zăpadă) din perioada de la semănat şi până în prezent au fost sub cele specifice zonelor şi, deci, fenomenul de levigare a îngrăşămintelor date anterior a fost redus.

2. Combaterea buruienilor trebuie urgentată, deoarece odată cu încălzirea vremii şi cu venirea precipitaţiilor, buruienile au un ritm de creştere alert. Însă erbicidarea terestră nu trebuie efectuată decât atunci când solul s-a zvântat. Folosiţi numai erbicide eficiente pentru combaterea buruienilor existente în cultură şi respectaţi specificaţiile erbicidelor legate de momentul aplicării, dozele şi cantitatea de apă din soluţia de amestec. Literatura de specialitate arată că, în funcție de specia de buruieni din lan, pierderile de recoltă la grâu, în kg/ha pentru o buruiană/mp, sunt astfel: 4-8 kg la iarba vântului, 2-4 kg la lobodă, 10-30 kg pentru turiță, 1-2 kg la urzica moartă, 4-12 kg la mușețel, 3-5 kg la troscot, 4-8 kg la rocoină, 1-4 kg la ventrilică.

TREI ASPECTE DE URMĂRIT ÎN VEGETAŢIE

1. Răsărirea culturilor înfiinţate în primăvară şi corectarea eventualelor greşuri;
2. Controlul bolilor la cerealele de toamnă: cele foliare (făinare, septorioză etc.) şi cele ale bazei tulpinii („îngenunchierea” plantei şi cercosporioza);
3. Odată cu creşterea temperaturii, se intensifică atacul dăunătorilor din sol: răţişoara, viermii sârmă, gândacul pământiu ş.a., precum şi eventualul atac de afide pe frunze.

Articol publicat în revista Ferma nr. 6/255 (ediţia 1-14 aprilie 2020)