Vara a fost secetoasă, dar ploile căzute la jumătatea lunii august parcă au mai adus ceva speranță în fermele agricole, speranță care a început să se evapore odată cu apa din sol în perioada caniculară de la sfârșitul lunii august și începutul lunii septembrie.
Prima dilemă a fermierilor în noul an agricol a fost, până nu demult, dacă să semene sau nu rapiță în această toamnă.
Grijile agricultorilor la început de an agricol
Fermierii, îngrijorați și descurajați de seceta de peste vară care a calamitat în bună măsură cultura de porumb și a diminuat considerabil producțiile de floarea soarelui și de soia, trebuie să-și continue activitatea! Sunt investiții făcute, utilaje agricole cumpărate, rate scadente de plată etc., deci au nevoie de bani.
Fermierii au intrat în noul sezon agricol cu întrebări legate de oportunitatea de a cultiva rapiță, cultură pretențioasă dar bine plătită. Dacă s-au hotărât să o semene, s-a pus întrebarea pe ce suprafață?
Ploile venite au permis pregătirea terenului (vara trecută terenul nu putea fi pregătit din cauza excesului de umiditate), dar starea de moment (început de septembrie) a mai redus din optimism. Și întrebările continuă: “Prognoza care anunța ploi la mijlocul lunii septembrie se va confirma? Va răsări cultura la timp și va intra bine în iarnă? Sau vor fi pierderi de plante? La ce densitate să înființeze cultura? Să fertilizeze optimist sau prudent? Prețurile produselor agricole vor mai crește? Voi putea plăti toate contractele în toamnă sau voi rămâne dator? Dacă nu pot plăti tot, cui voi rămâne dator? Etc…”
De cealaltă parte, furnizorii de inputuri
Sămânța a fost produsă, pesticidele și îngrășămintele sunt aprovizionate, deci cheltuielile sunt deja constituite. Or, aceste cheltuieli au fost acceptate numai cu speranța că aceste mărfuri vor aduce profit. În ferme, în condițiile acestui an, rapița nu pare a fi o opțiune, dar nici a rămâne cu marfa pe stoc un an de zile nu este o opțiune. Stocurile presupun cheltuieli suplimentare, deci marfa va deveni mai scumpă. La asta se mai adaugă riscurile de depreciere, care nu sunt de neglijat. Firmele au și ele rate de plătit, cheltuieli curente (și pentru ei motorina este scumpă!), iar acțiunile de promovare și de marketing costă! Furnizorul de inputuri se întreabă: “Să reduc prețurile? Cât? Dacă risc să dau acum prea ieftin, am șanse să recuperez ceva în sezonul de primăvară? Sau să dau și marfă cu titlu gratuit? Oare ceilalți furnizori ce vor face? Să prelungesc termenele de plată? Să aștept până la recolta viitoare? Dar contractele în curs le voi încasa la recoltarea culturilor, în toamna asta? Că mai am încă destui clienți restanți! Cu ei ce fac? Le mai dau ceva sau nu fac decât să înlocuiesc o problemă cu alta? Mai avem și divizia de cercetare care ne creează produsele. Și cercetarea costă! Oh, bine că a plouat! Parcă se mai mișcă ceva!”
Și încep discuțiile… Dialogul următor este imaginar, dar nu departe de realitate. Furnizorii către fermieri: “- Ați văzut că este bine să fim optimiști!? A plouat, deci totul este OK. Dar să vă spun ceva: hibrizii noștri sunt rezistenți la secetă și nu au nevoie de multă apă pentru răsărire, iar pentru noi vremea asta este tocmai bună să o putem demonstra. Iar rezistența la ger este excelentă, trec cu bine peste iarnă și în faza de 4-6 frunze! Îi cunoaștem, că sunt creațiile noastre! (în gând – poate n-o să fie o iarnă geroasă…) Și nici nu trebuie semănați des. O densitate la desprimăvărare de 20-25 plante/mp asigură o producție foarte bună, pentru că au o putere de ramificare excepțională. Ținând cont de vremea dificilă din acest an, facem un discount de 25%. Dar pentru dumneavoastră, pe răspunderea mea, vă ofer un discount de 30%!”
Răspunsul fermierului către reprezentanții furnizorilor:
“- E bine, e un început bun! Dar e puțin, pentru că deja am primit oferte de discount de 30-35%. Mie îmi plac hibrizii voștri, am avut rezultate bune cu ei (sau după caz, se manifestă diverse nemulțumiri). Vreau să colaborăm și pe mai departe. Dar numai atât lăsați? Ceilalți (nu spun cine, că îi știți) îmi dau cu plata integrală la recoltare! Poate mai faceți ceva… Că mai știm și noi cât ați plătit celui care v-a produs sămânța”.
Numai că în aceste fel de dialog în prea multe situații fermierii uită de-a binelea cât de importantă este valoarea și caracteristicile individuale ale soiului și potrivirea acestor caracteristici cu specificul pedoclimatic și cu posibilitățile tehnice și tehnologice ale fermei. Din păcate, există fermieri interesați numai de discount-ul oferit.
Și mai este încă un aspect important care nu trebuie neglijat: la un moment dat ar trebui să ne întrebăm de ce este o marfă ieftină! Dacă am vinde-o noi, am putea-o vinde așa ieftin? Dacă nu, atunci ce primim de fapt în prețul atât de atractiv? Pentru că totuși, calitatea presupune costuri și are un preț!
