Schimbarea epocii de semănat la grâul dur în bazinul mediteranean a constituit subiectul unei cercetări dezvoltate de către institutul francez Arvalis, în cadrul proiectului „Adapte”. Studiul oferă noi referințe privind impactul datei de semănat și al fertilizării cu azot asupra producţiei și randamentului culturii.

Intervalul optim tradiţional de semănat pentru grâul dur în sud-estul Franţei este 20 octombrie – 20 noiembrie. În ultimii ani, tot mai frecvent, fermierii au amânat semănatul până în ianuarie-februarie. Pentru a evalua cu exactitate consecințele acestor schimbări în afara intervalului tradițional, Arvalis a efectuat o serie de teste încă din 2022.

Pierderi semnificative de randament

În patru locații experimentale (două în sud-est, în Marguerittes și Gréoux-les-Bains și două în sud-vest-ul Franţei), Arvalis a testat trei perioade de semănat la grâu: timpuriu (10-15 octombrie), convențional (20 octombrie – 20 noiembrie) și târziu (decembrie până la sfârșitul lunii ianuarie sau chiar începutul lunii februarie). În aceste modele experimentale au fost folosite trei soiuri de grâu dur cu timpurietate contrastantă (RGT Aventadur, Anvergur, Relief).

Rezultatele testelor sunt categorice: „semănatul târziu are un impact semnificativ asupra randamentului:

• Semănat tardiv: în zona sud-est, pierderile au fost în medie de 37% din potențialul culturi de grâu.
• Semănat timpuriu: iar dacă ne asumăm riscul de a semăna mai devreme pentru a anticipa ploile, pierderea este, în medie, de 13%, se arată în analiza cercetătorului Pauline David. Comparând rezultatele cu condițiile climatice din ultimii zece ani, studiile Arvalis concluzionează că „este preferabil să semănăm mai devreme decât să amânăm după data optimă”.

Citește și: Grâu: „bobul şi spicul” sau „ne bazăm şi pe fraţi”?

Fertilizarea corectă cu azot în cazul semănatului tardiv

Începând din 2024, testele Arvalis au inclus o nouă componentă: fertilizarea cu azot a culturilor semănate mai târziu. Principala întrebare la care cercetătorii francezi căută răspuns este: „cum calculăm doza corectă de azot de aplicat la culturile de grâu care sunt semănate mai târziu?”

Doza de azot ar trebui corelată cu potențialul de randament. În condiţiile în care semănatul mai târziu conduce la scăderea randamentului, nivelul fertilizării ar trebui scăzut sau, dimpotrivă, crescut, pentru a atinge potenţialul maxim de producţie la grâu.

Pentru a afla cantitatea optimă de azot, Arvalis a testat variate doze, împărțite fazial şi în momente diferite de creştere a culturii de grâu.

După primul an de teste, în cazul aplicării unei singure doze în primăvară, Arvalis recomandă o creștere a dozei de azot până la nivelul corespunzător unui an cu potenţial bun de producţie. Dar rezultatele inițiale obţinute de Arvalis după doar un an de teste necesită confirmarea în următorul sezon.

Epoca de semănat și utilizarea eficientă a azotului

În ceea ce priveşte efectul epocii de semănat, un semănat timpuriu va conduce la o acoperire vegetală viguroasă și o bună înrădăcinare, ceea ce poate duce mai apoi şi la o bună utilizare a echilibrului azotat al solului și poate reduce necesitatea primei aplicări.

În schimb, în cazul semănatului târziu, dezvoltarea culturilor este încetinită în iarnă, culturile au cerințe minerale scăzute și o capacitate limitată de a absorbi azotul din sol, crescând astfel riscul de levigare și de pierdere a azotului mineral.

Prima aplicare de azot este benefică numai în faza de recuperare activă a creșterii la sfârșitul iernii

Studiile Arvalis arată că aplicarea azotului este mai eficientă când cad cel puțin 15 mm de precipitații în termen de 15 zile de la aplicarea fertilizării.

Înaintea stabilirii planului de fertilizare este foarte important să se evalueze cantitatea de azot mineral disponibilă în sol, în special pentru parcelele semănate devreme și pentru terenurile în stare bună.

Arvalis recomandă o amânare a aplicării azotului pentru culturile semănate târziu şi aflate în faze timpurii de creştere, deoarece cerințele nutriţionale sunt mai mici în această etapă.

Concluzii și recomandări

Concluziile preliminare ale studiului Arvalis arată că data semănatului influențează direct eficacitatea fertilizării cu azot. Astfel, semănatul timpuriu şi asigurarea unei fertilizări echilibrate cu azot post-iarnă permite amânarea primei aplicări faziale cu azot, în timp ce un semănat târziu va necesita o aplicare mai timpurie a fertilizării.

Foarte important este să se aștepte până când cultura se află în faza de creștere și solul este drenat pentru a evita risipa de azot prin levigare sau volatilizare, asigurându-se în același timp că nu există concurență din partea buruienilor.

”În cazul semănatului tardiv, pierderile au fost în medie de 37% din potențial, iar dacă ne asumăm riscul de a semăna mai devreme pentru a anticipa ploile, pierderea este, în medie, de 13%”, spune Pauline David, inginer la centrul de cercetare Arvalis din Nîmes.

Semănat târziu vs semănat devreme. Avantaje și dezavantaje

• Studiul Arvalis a examinat, de asemenea, influenţa decalării epocii de semănat asupra apariţiei bolilor și a virusurilor, gradului de îmburuienare, rezistenței la stresul hidric și asupra calității recoltei. „Riscurile apariţiei bolilor sunt cu siguranță mai mici în cazul semănatului târziu„, este concluzia Arvalis.
• Cu toate acestea, „grâul semănat mai târziu este mai sensibil la stresul hidric, are o înrădăcinare mai slabă și se constată o scurtare a fenofazelor de încolţire, înrădăcinare şi înfrăţire, ceea ce face dificilă recuperarea în cazul apariţiei unor condiţii climatice nefavorabile”, se arată în raportul Arvalis.
• Conţinutul de proteine, așa cum era de așteptat, este constant mai mare la culturile semănate mai târziu, arată specialiştii institutului francez. Totodată, „în culturile semănate timpuriu, presiunea buruienilor este mai mare„, ceea ce face mai dificil de gestionat „puritatea” culturii.

Citește și: VASILE TÂRZIU: Prin adâncimea de semănat reglăm numărul de fraţi