Şi anul acesta a fost plin de surprize climatice, având consecinţe greu de înlăturat. După o vară şi o toamnă cu mare deficit de precipitaţii, pregătirera terenului pentru culturile de toamnă s-a făcut cu multă dificultate, efectuarea arăturilor şi pregătirea patului germinativ pentru rapiţă, orz, grâu şi celelalte cereale care se seamănă toamna, în cele mai multe zone agricole, a fost extrem de dificilă şi costisitoare. Arăturile, acolo unde dotarea tehnică a permis, au fost înlocuite prin lucrări la adâncime mică, fără întoarcerea brazdei, urmate de alte lucrări pentru pregătirea patului germinativ. În alte locuri, la sfârşitul perioadei optime de semănat încă se mai aşteaptă ploile pentru a putea lucra pământul.

Lucrări curente pentru culturile de primăvară
Pe măsură ce rezerva de apă din sol se reface şi putem să efectuăm lucrările de bază ale solului, pe toate suprafeţele eliberate trebuie profitat de timp ca să pregătim recolta anului viitor.
• Sistemul de lucrare a solului, fără sau cu întoarcerea brazdei, se face în funcţie de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt: tipul de sol şi gradul de tasare, prezenţa sau absenţa hardpanului, adâncimea la care s-a lucrat în anul anterior, cultura pentru care se execută, gradul de infestare cu buruieni, boli sau dăunători etc.
Lucrările fără întoarcerea brazdei, dacă ferma este dotată cu sistema de maşini necesară, au o serie de avantaje: economie de carburant, viteză mare de lucru, uzură mai redusă a utilajelor etc. Sistemul respectă principiul conservabilităţii, şi anume, orice lucrare a solului se face numai în interesul refacerii şi conservării acestuia şi a relaţiilor lui cu plantele de cultură.
În unele situaţii, efectuarea arăturii este necesară pentru a răspunde unor cerinţe precum:
– refacerea structurii solului, distrusă de aplicarea anterioară a unor rotaţii şi a unor lucrări şi fertilizări necorespunzătoare, cu respectarea momentului executării operaţiilor etc;
– distrugerea buruienilor cu rizomi şi stoloni;
– reducerea rezervelor de boli, dăunători, şoareci de câmp.
Pe solurile acide, adâncimea de efectuare a arăturilor este dictată de grosimea orizontului arabil şi de prezenţa ionilor toxici de aluminiu, fier, mangan. Atenţie la adâncimea arăturilor pe solurile aluviale, cu grosime mică a orizontului arabil. Nu se execută arături pe solurile nisipoase, pentru a preveni eroziunea prin vânt, şi nici pe solurile sărăturate, unde conţinutul de săruri creşte de la suprafaţă spre adâncime.
• Fertilizarea de bază. Îngrăşămintele care se introduc din toamnă în sol sunt în principal cele cu fosfor şi potasiu, care sunt greu solubile. În acest an cu o vară secetoasă, o parte dintre îngrăşămintele aplicate în anul anterior nu au fost valorificate integral de plante şi, în consecinţă, este necesar să reducem dozele. Acestea se pot stabili numai prin cartare agrochimică pentru fiecare parcelă. Sunt prea scumpe îngrăşămintele pentru a le folosi greşit, respectiv cu doze prea mari sau prea mici.
• Aplicarea amendamentelor cu calciu pe solurile acide este principala măsură tehnică pentru corectarea valorii pH-ului. Pe solurile cu pH cu valoare apropiată de 7, îngrăşămintele care se aplică sunt valorificate bine de către plante.
Nu folosiţi îngrăşăminte cu reacţie acidă pe soluri acide, cum ar fi sulfatul de amoniu; pe astfel de terenuri cel mai bine este valorificat azotatul de calciu. Şi exemplele pot continua.

U

Controlul produselor depozitate
O atenţie deosebită trebuie acordată produselor cu conţinut ridicat de apă, cum sunt cartofii. Temperatura în depozitul de cartofi pentru consum trebuie menţinută între 3 şi 4oC. La temperaturi mai mici, tuberculii se îndulcesc, iar la -1oC îngheaţă. La temperaturi mai mari de 5oC, cartofii încolţesc şi dacă umiditatea aerului este mai scăzută, tuberculii se zbârcesc. Influenţă negativă asupra calităţii cartofilor are şi lumina, care determină înverzirea tuberculilor, iar gustul devine amar şi vor fi toxici. Folosirea substanţelor pentru inhibarea formării colţilor este posibilă la cartofii de consum, fiind interzisă la cei pentru sămânţă.
Săptămânal trebuie să se facă un atent control şi la produsele depozitate sub formă de boabe. Cele mai perisabile sunt produsele cu conţinut ridicat de grăsimi (floarea-soarelui, rapiţa şi porumbul, acesta din urmă având un conţinut ridicat de grăsimi în embrion). Dacă nu se respectă diagramele de păstrare privind temperatura şi umiditatea, produsele râncezesc şi devin neutilizabile.
În depozitul cu boabe de cereale pot să apară o serie de dăunători, dintre care amintesc gărgăriţa grâului, molia cerealelor şi molia făinii, acarianul făinii, moleţul, gărgăriţa orezului etc. Pentru combaterea acestora, folosiţi numai insecticidele avizate şi respectaţi regulile de protecţia mediului şi a personalului angajat în lucrare. Acordaţi atenţie rozătoarelor, care produc mari pagube atât prin consum direct, cât şi deprecierea produselor prin excrementele şi părul care rămân în urma lor.

Alte lucrări în fermele de câmp la sfârşitul toamnei
– Executarea rigolelor de evacuare a excesului de apă temporar de pe culturi, pe solurile cu orizontul B, greu permeabil, pentru a evita asfixierea plantelor;
– Fenomenul de eroziune a solului, în ultimele decenii, s-a accentuat, deoarece nu se mai respectă nici regulile cele mai elementare de prevenire a acestuia. Arăturile pe pantă în multe locuri se fac din deal în vale, când este ştiut că până la pante de 10% lucrările solului se fac paralel cu curbele de nivel. Pentru o mai mare eficienţă, şi pe pantele de până la 15% se ară fâşii înguste de 6-10 m, cu pluguri reversibile la cormană. Între coamele brazdelor se formează şanţuri în care se acumulează şi se păstrează apa din precipitaţii. Procedând astfel, puteţi obţine sporuri de recoltă între 10 şi 30%.
– Săparea de gropi pe traseul liniilor de scurgere sau construirea de diguri mici sunt alte lucrări eficiente de combatere a eroziunii solului.
– Aplicarea de îngrăşăminte organice, gunoi de grajd sau îngrăşăminte verzi, face solul mai permeabil şi îi măreşte capacitatea de infiltraţie.
– Semănatul plantelor în rânduri apropiate contribuie, de asemenea, la combaterea eroziunii solului. Eficiente în acest scop sunt şi semănatul de benzi tampon şi pragurile înierbate.

ŞTIAŢI CĂ…
• Coeficientul de ofilire (Co) este acea valoare sau interval de prezenţă a apei în sol care delimitează apa accesibilă de cea inaccesibilă plantelor. Cantitatea de apă sub acest indice nu mai poate fi folosită de către plante (apă moartă). În funcţie de tipul de sol, cantitatea de apă blocată din volumul total al solului este:
– circa 4% pentru solurile nisipoase;
– circa 18% pentru solurile lutoase;
– circa 30% pentrru solurile argiloase.
• Capacitatea de câmp (Cc) pentru apă este acea valoare – indicator de apă din sol – care redă cantitatea de apă reţinută prin absorbţie şi forţele capilare, dar scoasă de sub influenţa gravitaţiei.
• Capacitatea de apă utilă (Cau) – coeficient care exprimă diferenţa între Cc şi Co. În raport cu tipul textural al solului, se poate spune că Cc se poziţionează astfel:
– la circa 12% pe solurile nisipoase;
– la circa 35% în cazul solurilor lutoase;
– la circa 48% în cazul solurilor argiloase.
Cantitatea de apă utilă ar fi deci de:
– 8% în cazul solurilor nisipoase;
– 17% pe solurile lutoase;
– 18% pe cele argiloase.
Cunoaşterea acestor parametri este foarte importantă pentru înţelegerea relaţiei plantă – sol şi pentru conservarea şi gestionarea corectă a apei.

Articol publicat în revista Ferma nr. 19/246 (ediţia 1-14 niembrie 2019)