Principalele lucrări agricole de toamnă sunt: recoltarea florii soarelui, a soiei, a cartofilor, a hibrizilor timpurii de porumb și a sorgului; semănatul rapiței pentru ulei, al secarei și al triticalelor; efectuarea lucrărilor de bază ale solului și pregătirea terenului pentru semănatul cerealelor de toamnă; procurarea semințelor și efectuarea tratamentelor pentru culturile de orz și de grâu.

Recoltele toamnei în cultura mare

Recoltarea florii soarelui este o lucrare prioritară, date fiind suprafețele mari pe care se cultivă, pericolul de a pierde momentul optim de recoltare și riscul major de scuturare și depreciere a semințelor din cauza vremii.

În funcție de data semănatului, care s-a prelungit mult în primăvara acestui an, lanurile de floarea soarelui, chiar și pe zone restrânse geografic, erau în diferite faze de coacere. Se impune verificarea permanentă a umidității semințelor și imediat ce scade la 14-15%, să se recolteze. 

Multă atenție trebuie acordată reglării combinelor, în special în zonele în care seceta a fost pronunțată, deoarece procentul semințelor seci este ridicat. Decojirea semințelor trebuie prevenită pentru a nu spori conținutul de corpuri străine.
Recoltarea prea devreme mărește procentul de impurități și conținutul de apă, crescând cheltuielile pentru uscare.

Recoltarea hibrizilor de porumb timpurii în condițiile specifice climatice din acest an, cu arșiță  și cu precipitații puține de-a lungul verii, a început mai devreme decât în alți ani.

Producțiile mari și foarte mari prognozate pe diferite căi se pare că nu vor fi la fel în toate zonele. În culturile neirigate, randamentul în boabe și masa a 1000 boabe au avut de suferit. Cei mai afectați sunt hibrizii cu perioadă mai lungă de vegetație, fapt care trebuie reținut și pentru anii care vin. Deci trebuie să mărim procentul hibrizilor cu perioadă de vegetație mai scurtă și medie, în detrimentul hibrizilor tardivi și foarte tardivi.

În perimetrele irigate, producțiile care se prefigurează vor fi la nivelul investițiilor făcute, demonstrând încă o dată că guvernanții trebuie să facă orice efort pentru a mări suprafețele irigate, punând la îndemâna agricultorilor apa la prețuri accesibile. Astfel, țara va avea doar de câștigat.

Recoltarea sorgului

• Sorgul pentru boabe se recoltează la maturitatea deplină a boabelor, evitând pericolul de scuturare. Se folosesc combinele de cereale cu hederul ridicat până sub nivelul paniculelor. Producția de boabe poate ajunge până la 10.000 kg/ha, producțiile medii curente fiind de 5-6 tone/ha.

• Sorgul zaharat (pentru extragerea siropului) se recoltează începând cu faza de coacere în lapte a boabelor și se încheie în momentul coacerii depline a acestora.
Producția de tulpini este de 80-100 tone/ha, din care se pot obține peste 3000 litri alcool.

• Sorgul pentru mături se recoltează în momentul coacerii în lapte a boabelor, prin tăierea paniculelor cu 1-2 internoduri, după care se depozitează în șoproane pentru uscare. Dacă se dorește și obținerea de sămânță, recoltarea se face în momentul coacerii în pârgă, dar calitatea măturilor va fi mai slabă. Sămânța se scoate de pe panicule cu mașini speciale. Producția de panicule uscate este de 3000-4000 kg/ha.

Recoltarea soiei se poate declanșa mai devreme la soiurile din toate grupele de precocitate, deoarece temperaturile ridicate au grăbit coacerea.

În culturile neirigate, din cauza lipsei de apă, inserția primelor păstăi este joasă, fapt care obligă la coborârea echipamentului de tăiere sub nivelul acestora. Masa a 1000 boabe este mai scăzută din cauza umplerii defectuoase a boabelor în condițiile deficitului de apă din primele două decade ale lunii august.
Momentul optim al recoltării este atunci când frunzele au căzut, semințele sunt tari și au umiditatea sub 16%.

Recoltarea cartofilor destinați consumului de toamnă-iarnă începe în luna septembrie. Când tufele s-au îngălbenit în proporție de circa 50%, vrejii se pot distruge. Recoltarea tuberculilor se execută după 12-14 zile de la îndepărtarea vrejilor, când procesul de suberificare este încheiat, adică atunci când cartofii nu se mai exfoliază la frecare. În acest fel, vătămarea este prevenită și recolta se păstrează mai bine.
Recoltarea cartofilor care urmează a fi păstrați timp îndelungat poate să înceapă numai după ce temperatura a scăzut sub 12-15 °C.

Primele însămânțări de toamnă

Semănatul rapiței pentru ulei a început în ultima decadă a lunii august și trebuie încheiat în prima jumătate a lunii septembrie. Despre această importantă lucrare s-au făcut precizări în numărul anterior al revistei.

Pregătirea patului germinativ, indiferent că s-a realizat prin metoda clasică (întoarcerea brazdei și mărunțirea ulterioară) sau prin folosirea utilajelor moderne de pregătire a solului fără întoarcerea brazdei, trebuie să lase un sol bine mărunțit și așezat. Dacă nu s-au aplicat îngrășăminte la pregătirea de bază a solului, înainte de semănat încă se mai pot aplica îngrășăminte complexe,  de preferat de tipul 1:2:2 sau 1:3:3.

Semănatul secarei se declanșează cu circa două săptămâni înainte de semănatul grâului, pentru o bună înrădăcinare și înfrățire, știut fiind faptul că secara nu mai înfrățește în primăvară. În zonele subcarpatice perioada optimă de semănat este 15-25 septembrie, iar în zonele sudice, la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie.

Se seamănă 500-600 boabe germinabile/mp, la distanța de 12,5 cm între rânduri și adâncimea de 3-5,4 cm, în funcție de textura solului. Cantitatea de sămânță variază între 140 și 200 kg/ha.

Semănatul triticalelor, în zonele mai reci ale țării, se efectuează în perioada 15 septembrie – 1 octombrie, iar în celelalte zone, în prima decadă a lunii octombrie. Pentru semănat se folosește numai sămânță cu germinația mai mare de 85%.

Densitatea la semănat este de 450-600 boabe germinabile/mp, revenind 230-280 kg de sămânță la hectar. Semănatul se face la distanța între rânduri de 12,5 cm și la adâncimea de semănat de 5-7 cm.

Pregătirea terenului pentru semănatul cerealelor de toamnă

Odată cu eliberarea terenului de floarea soarelui, cartof, porumb sau alte plante care se încadrează în grupa plantelor bune premergătoare pentru grâu, trebuie folosită fiecare oră bună de lucru pentru eliberarea terenului, aplicarea îngrășămintelor și amendamentelor, efectuarea lucrării de bază a solului și pregătirea patului germinativ. Graba este cu atât mai motivată, cu cât prognoza meteo arată că luna octombrie va fi ploioasă.

Plantele premergătoare enumerate anterior dețin mari suprafețe în arealul de cultură a grâului și orzului. Aceste culturi lasă pe teren mari cantități de resturi vegetale care, după caz, se adună și se transportă spre locul de depozitare sau trebuie încorporate bine în sol prin lucrările de bază, pentru a putea realiza un semănat de calitate.

Când se stabilește planul de cultură pentru anul viitor, fiecare cultivator nu trebuie să uite că monocultura de grâu se acceptă doar doi ani și numai pentru grâul de consum.
Prin lucrarea de bază, în sol se încorporează întreaga doză de îngrășăminte cu fosfor și potasiu și 1/3-1/2 din doza de azot (60-120 kg/ha fosfor s.a., 60-120 kg/ha potasiu s.a. și 60-80 kg/ha azot s.a.).

În zona solurilor acide se impune aplicarea de amendamente cu calciu (2-4 tone/ha), pentru a însănătoși aceste soluri bolnave, astfel asigurând și o mai bună valorificare a îngrășămintelor.
Cerealele de toamnă au nevoie ca solul să fie afânat pe adâncimea de 18-20 cm, nivelat și fără resturi vegetale. Mărunțirea solului nu trebuie exagerată.

ȘTIAȚI CĂ…

• Dintre leguminoasele pentru boabe, soia are cea mai mare capacitate de producție: peste 4000 kg/ha în cultură neirigată și peste 6000 kg/ha în cultură irigată;

• Capacitatea de producției a soiei este limitată de fenomenul de avortare a florilor și de procentul păstăilor fără semințe, cauzate de iluminarea insuficientă, fecundarea defectuoasă, temperaturile prea scăzute sau prea ridicate, seceta din timpul înfloririi și fecundării;

• Fenomenul de avortare poate atinge procentul de 50 și chiar 75% și se manifestă prin căderea bobocilor florali, a florilor dar și a păstăilor incomplet dezvoltate;

• Semințele au masa a 1000 boabe cuprinsă între 50 și 400 g, mai frecvent 100-200 g, și masa hectolitrică de 65-80 kg;

• Conținutul semințelor în proteine este cuprins între 27% și 50%, iar cel de grăsimi de 17,2-26,9%, la care se adaugă un conținut ridicat în vitaminele A, B1, B2, D, E, C și K.

• Datorită utilizărilor multiple, soia este considerată ”planta de aur a omenirii”, „planta minune” sau „planta viitorului”, deoarece ar putea să rezolve deficitul mondial de proteine.

CALITATEA SEMINȚELOR

Procurarea semințelor și tratamentele pentru culturile de orz și de grâu sunt alegeri dificile, însă nu și pentru cultivatorii care prin rezultatele lor anterioare au deja unele orientări motivate. Nu pierdeți din vedere faptul că soiurile autohtone sunt cele mai sigure, fiind cele mai adaptate condițiilor pedoclimatice și, ca atare, pot să depășească cu bine eventualele perioade cu abateri sub aspectul temperaturilor sau al precipitațiilor. Consultați specialiștii din stațiunile de cercetare și pe cei din universitățile agricole cele mai apropiate, sfaturile acestora fiind cele mai competente și deci de luat în seamă.

La procurarea semințelor cereți buletin de calitate care să cuprindă: puritatea, germinația, masa a o mie de boabe, starea fitosanitară și, în mod obligatoriu, ce tratamente s-au aplicat seminței.

În cazul folosirii seminței din producția proprie, efectuați tratamente cu produse fitosanitare de la firme consacrate și respectați întru totul instrucțiunile de folosire a produsului și cele de protecția muncii. NU folosiți din recolta proprie sămânță care nu a fost analizată în Laboratoare autorizate pentru controlul semințelor și al materialului săditor.